2) Confesiuni ( partea a doua) February 5, 2011

M-am intors in casa ca sa ma schimb, totul era linistit, ii vedeam doar pe Carlisle si Esme, care erau in salon, Carlisle era pe punctual de a pleca la spital. M-au salutat cu un zambet curios, au vorbit despre mine si chiar daca erau preocupati de situatie, sentimental de bucurie inca predomina in mine. Le-am intors zambetul multumindu-le. Ceilalti erau tot in casa, dar bucurandu-se de putina intimitate.

Dupa ce m-am schimbat m-am asezut putin la pian, cand nu eram cu Bella imi placea sa-I cant melodia ei ca sa-mi tina acompanie.

Emmett a coborat dupa putin timp, m-am ridicat de la pian si i-am indicat ca astazi voi pleca din nou singur. A acceptat cu un zambet hazliu. S-a abtinut sa faca comentarii, dar sigur, eu I le  puteam vedea in minte, cum sa nu, radea de mine. Nu o facea cu intentie rea, doar i se parea totul asa hazliu.

Mi-am oprit masina pana in strada Bellei, asteptand ca tatal ei sa plece. Am cautat mintea lui Charlie si sunetele lui Bella, doar ca sa vad daca ea este treaza, ca sa stiu aspectul ei din aceasta dimineata, el se uita la chiuveta, dar ştiam că ea era în cameră, deşi el nu a spus nimic despre imaginea sa.

Charlie era preocupat pt fiica lui si pt banchet, preocupat gandindu-se ca ea nu s-a dus pt ca n-a fost invitata de nimeni, dar nu stia cum sa atinga subiectul fara sa-I raneasca sentimentele fiicei sale, am ras intre dinti, daca ar stii el prin cate a trecut fiica sa ca sa nu mearga la banchet .  În ciuda intenţia mea iniţială pentru a le oferi intimitate, curiozitatea m-a ajuns din urma.

– In sambata asta… – a spus in timp ce se apropia de chiuveta si a deschis robinetul

– ¿Da, tata? – Vocea Bellei suna precauta.

– ¿Inca esti incapatanata sa te duci in Seattle?

¿Ii va spune adevarul tatalui ei? ¿Ii va vorbii de mine? ¿despre schimbul de planuri? Asta mi-ar fi placut.

– Asta era planul. – A zis Bella, fara sa minta si fara sa spuna adevarul.

– ¿Esti sigura ca nu vei putea sa te intorci la timp ptr banchet?

– Nu ma voi duce la banchet, tata. – Ea a spus furiosa şi a schimbat subtil subiectul. Am fost frustrat, am vrut Charlie sa se fi întors pentru a-i  vedea expresia Bellei, trebuie să fie fermecătoare …

– ¿Nu te-a invitat nimeni? –a indraznit sa intrebe pana la urma

– Este fata care alege..

– Ah. – a raspuns Charlie, conversatia asta nu l-a lamurit mult si si-a multiplicat preocuparea, dar nu a zis nimic. In sfarsit a privit-o pe Bella, ca sa-I faca un gest cu mana de ramas bun. Ea era minunata in aceasta dimineata, s-a imbracat cu un pulover verde, de aceasta data marimea ei, era mult mai bine decat pulloverul enorm de ziua precedenta, dar nu se puteau compara cu camasa albastra de acum două zile…mi s-a parut ca era obosita, dar nu am putut vedea clar din mintea confuza a lui Charlie. Ei bine, voi avea rabdare, trebuia sa plece curand.

Charlie a plecat cu masina de politie, am apropiat Volvo de casa si am lasat-o in fata usei. Dupa cateva secunde a aparut chipul Bellei sus, la fereastra, ochii ei s-au luminat inconfundabil de fericire vazandu-mi masina. Ea nu m-a putut vedea pe mine. Dar daca m-ar fi putut-o face, ar fi vazut exact ce am vazut eu in ochii ei.

Un zambet inconfundabil s-a instalat pe buzele mele, si nu am mai putut scapa de el, chiar daca am incercat, doar am reusit sa-l fac mai mare. A fost mândria mea care a scapat de sub control şi fericirea zboara în interiorul pieptului meu. M-am uitat pe furiş cand se apropia  cu pasi retinuti, dar joviali, parea ca se controleaza ca sa nu sara in sus, a deschis usa masinii si mi-a dat cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata, eu in schimb nu am reusit sa  scap din prima.

– Buna ziua. Cum esti astazi? – Am văzut consecinţele noptii sale agitate sub ochii ei, ochii ei aveau cercurile intunecate aproape la fel de clare ca ale mele.

-Bine, multmesc.- mi-a spus, debordand entuziasmul. Ce astepta? Ea intotdeauna raspundea la fel la aceasta intrebare.

– Pari obosita- am insistat

– Nu am putut dormii- a marturisit intr-un final, in timp ce-si aranja parul, ce a facut sa circule aroma sa prin toata masina, alimentand focul din gatul meu…

Duleros dar suportabil, am zambit mandru de controlul meu.

-Nici eu- am glumit. Am pornit masina si am pornit spre liceu.

– Asta este adevarat. Presupun ca eu am dormit putin mai mult ca tine- mi-a spus razand. Ar putea exista un sunet mai frumos in aceasta lume?

– Pariez ca asa este- i-am spus, amintindu-mi chipul ei in timp ce dormea noaptea trecuta.

– Ce ai facut noaptea trecuta?- intrebarea ei m-a uimit, ca si cum ea m-ar fi  putut vedea aseara in camera ei. Am ras intre dinti , asta era imposibil, oricum nu-I voi raspunde la intrebarea asta.

– Nu vei scapa. Astazi este randul meu sa pun intrebari.

-Ah, este adevarat. Ce vrei sa aflii?- a intrebat , putin exasperata

-Care este culoarea ta favorita? –

Voiam sa stiu totul despre ea, trebuia s-o cunosc pana la cel mai mic detaliu. ea si-a dat ochii peste cap.

-Depinde de zi

-Care este culoarea ta favorita astazi? – am insistat. Intre timp ce vedeam culoarea albastra de la camasa sa. .

– Maroul, probabil- mi-a spus

– Maroul? – am intrebat straniu

– Sigur. Maroul semnifica caldura- nostalgia s-a introdus in vocea ei- Mi-e dor de maro. Aici este o substanţă verde, moale si pufos acoperă tot ce  trebuia sa fie maro, trunchiurile  arborilor, pietrele, pamantul. – Asta avea sens. Maroul era culoarea orasului pe care il iubea, in care a crescut.

Uitandu-ma in ochii ei ciocolatii, frumosi si brilianti m-am gandit ca de astazi inainte maroul va fi si culoarea mea preferata. La fel era si parul ei inchis. L-am privit, intrebandu-ma daca era asa suav cum parea. Doream sa-l ating.

-Ai dreptate. Maroul semnifica caldura.

Mi-am ridicat mana si i-am atins parul de pe umar, dandu-l pe spate…era mai suav decat aparea. Inima ei s-a oprit, a înclinat uşor capul spre mâna mea.

Am ajuns la liceu, m-am dat intr-o parte cu scuza ca trebuie sa parchez masina, in timp ce-mi retrageam mana, cu mare efort, din nou pe volan. Ce s-a intamplat cu acel “nu voi face greseli”? Mi-am reprosat singur, remuscarea ma ardea asa de tare precum setea, oare nu voi fi in stare sa ma controlez? Trebuia sa ma controlez mai mult… de fapt in realitate …nu faceam niciun rau, nu?  Ei se parea ca-I place. Incepeam sa-mi justific actele…eram de neiertat. Fara sa comit greseli, mi-am repetat. De fiecare data o faceam mai putin convins…am facut alta intrebare aleatorie, ca sa ma distrag pe mine insumi.

– Ce CD ai pus in aparat? – am intrebat, supararea cu mine insumi din voce am facut-o main dulce.

– Ultimul lui  Linkin Park. – Mi-a spus.

Am zambit, si eu aveam acel CD in masina mea. Altceva comun cu ea, muzica parea ca ne uneste. Am deschis compartimentul unde aveam CD si am scos unul.

– De la Debussy la asta?-  am glumit, aratandu-I caricature, ea l-a privit mirata.

Am deschis usa masinii, si am incercat sa merg, cat mai repede uman posibil, ca s-o pot deschide pe a ei. De data asta am avut noroc, s-a incurcat cu centura de siguranta si mi-a dat timp ca sa-I deschid usa, m-a privit in timp ce o tineam deschisa si mi-a dat un zambet ucigator.

Am mers impreuna cat mi-a permis, simtind caldura sa dar fara contact fizic. A trebuit sa lupt contra mainii mele, care voia cu disperare sa o atinga pe a sa. Am facut-o pumn, de fiecare data era mai dificila.

Tot ce am reusit in acea zi a fost ca in sfarsit Bella mi-a spus 2 secrete, punand detalii pe lista mea. Totul era unit intr-o forma subtila cum era ea, filmele ei favorite imi indicau ca era romantica, cartiile ei, aproape toate erau cu personaje complicate, pline de imprefectii umane, situatii in care dragostea nu iesea intotdeauna victorioasa. Niciodata nu mi-a dat un titlu favorit, -a declarat nepunticioasa da aleaga una dintre cartiile ei sau filmele. M-a surprins cat de putin a calatorit, in clase eram visator, gandindu-ma ca o voi duce in niste locuri care ii plac…Vocea ei a intrat in capul meu ca o melodie, sunetul cel mai frumos de care m-am bucurat vreodata, eram in stare sa ma indepartez de toti ceilalti, sa numai ascult pe nimeni atunci cand Bella imi vorbea. Bella era centrul universului pentru mine, cel mai important si interesant.

La pauza de masa am asteptat-o in fata clasei sale din nou, ma bucuram de schimbarea chipului ei de fiecare data cand ma vedea acolo. Ma bucuram in special atunci cand nu ma vedea imediat ca sunt acolo si ma cauta cu privirea nelinistita, pana cand ochii ei ii gaseau pe ai mei si se umplea de pace, si obrajii ei de o culoare delicioasa.

– Buna – i-am spus zambaret.

– Buna – Mi-a spus, fara sa-si ascunda entuziasmul.

Am mers a in liniste pana la cafetarie. Astazi, chiar eram mai relaxat. Relaxat pentru ca Bella imi cunoastea secretele si ca familia mea a acceptat-o pe Bella. Nu stiu daca era acea senzatie care ma facea sa ma simt mai relaxat, la fel si in schimbarile mele de umor, in lupta intre dorintele mele si ce este corect, dar dovezile de afectiune ale Bellei nu-mi mai cauzau preocupare. Si de ce sa neg, imi simteam inima scufundata in dragoste. Nu mai era vorba de speranta, acum este realitatea.

Cand am intrat in cafetarie , gandurile lui Mike mi-au atras atentia, astazi erau mai invidiosi si erau mai atenti pe ea decat pe mine.

-As vrea sa fiu eu cel care merge langa ea, sa o iau de talie. Sper sa se sature repede de acest ciudat…

Cand o acompaniam pe Bella , care mi-a luat-o inainte si a luat o tava, m-am intors la el si i-am dedicat un zambet infricosator, cu toata intentia de a-l speria. Am vazut cu satisfactie cum chipul lui devenea alb, la fel ca si mintea lui. Jessica care statea langa el, si-a dat seama de reactia sa, dar cand a privit unde se uita Mike a inghetat. Ne-a vazut pe mine si pe Bella de la spate. Nu m-a interesat catusi de putin ce credea despre asta.

-Ia ceva si pentru mine- i-am reamintit Bellei, vazand ca si-a luat numai un mar si o limonada.

-Ce ai pofta sa mananci astazi? – m-a intrebat cu un zambet rautacios pe buze.

Definitiv, mi-am confirmat ca simtul ei de umor este morbid. Ei bine, odata asumat mi s-a parut amuzant, sa rad de propiile ei slabiciuni, am inceput sa ma indoiesc ca ea ma lua in serios. I-am continuat putin jocul.

-Humm..vad mancarea mea preferata chiar in fata mea…dar stii, sunt la dieta- Am privit-o, zambindu-i rautacios. Am auzit cum inima ei se accelera, am speriat-o? Obrajii ei s-au inrosit si s-a intors inapoi spre mancare.

-Atunci pizza?- m-a intrebat fara sa ma priveasca, inca mai avea putin umor in vocea ei, dar si putina rusine. Nu puteam suporta ca nu-i vedeam chipul in acest moment, nu am putut rezista si am cautat-o in mintea baiatului din fata. Inca era rosie si buzele ei incercau sa retina…un zambet. Deci nu era speriata, ceea ce Bella ascundea era rusinea pe care i-a acuzat-o faptul ca se simtea magulita. Ce voi face cu fata asta? Trebuia sa-i las mai clar faptul ca era in pericol cu mine, sa stie cu ce anume se juca. Dar voi astepta pana sambata, astazi conversatia va fi doar in jurul ei.

Ne-am asezat la masa noastra, unul in fata celuilalt. Insa erau multi ochi curiosi care ne priveau cu uimire, dar i-am ignorat. Mi-am auzit fratii asezandu-se la masa. Toti ma observau cu o curiozitate disimulata, singura care o facea cu putin ura era Rosalie. M-am bucurat cand am vazut in mintea lui Jasper ca a acceptat, in plus, era bucuros pentru mine, vazand cum ma simteam.

-Care este bijuteria ta preferata?- am intrebat-o, intorcandu-ma la noi. Intre timp prezenta celorlalti se stingea.

-Topazul- a raspuns repede. Si in acel moment  s-a inrosit. Nu exista mod ca o  intrebare  sa fie rezolvata cu un raspuns. Ce a  facut-o sa se inroseasca? Si-a amintit ceva?

-Ce?- am intrebat-o curios

-Ce?- a repetat prefacandu-se, ca si cum nu s-a intamplat nimic.

-La ce te gandesti?- am intrebat-o zambind, sa minta nu era punctul ei forte, am vazut cum sangele ei lovea furios obrajii, caldura lor ma incalzeau de pe partea cealalta a mesei. Si mirosul lor s-au intensificat.

-Nimic, intr-adevar…intrebarea urmatoare- mi-a spus privindu-ma cu capul coborat.

Ei bine, nu mi-a lasat alta alternativa, am privit-o intens in ochi, incercand sa o ametesc, ieri a functionat…

-Bella, te rog…minti fatal- ea si-a intors repede privirea spre mancarea ei, ascuzandu-si privirea. Privirea mea nu si-a facut efectul.

-Nu- a zis.

-Spune-mi – am zis, putin suparat pentru ca nu vrea sa-mi spuna. Ea a cedat.

-Este culoarea ochilor tai astazi- a raspuns fara sa-si ridice privirea, jucandu-se  cu niste suvite din parul ei- Presupun ca voi spune onixul peste 2 saptamani.

M-am simtit  instantaneu magulit, am simtit ca ochii mei ma usturau, ca si cum ar vrea sa planga, imi doream s-o imbratisez cu toata inima mea, dar m-am controlat. Trebuia sa invat s-o fac. In acest moment mi-ar fi placut sa-i intorc complimentul, sa-i vorbesc de cum ochii ei ciocolatii care ma faceau sa ma simt ca si cum inima mea ar batea din nou. Dar m-am controlat, din teama a daca as lasa sa-mi scape toate acele cvinte n-as mai fi in stare sa ma opresc. Am schimbat subiectul.

-Care sunt florile tale favorite? – am intrebat-o.

1) Confesiuni (prima parte) February 4, 2011

Intoarcerea spre casa a fost linistita, parfumul Bellei in masina ma chinuia si ma consola in parti egale. Mi-am amintit momentul de la usa de gimnastica, am fost lovit de un impuls neasteptat, mi-a placut sa-I ating chipul. Am încercat să alunga remuşcare pentru că nu voiam sa murdaresc amintirea.Bella era asa calda, asa suava…

Dar cea mai buna dintre toate, a fost reactia ei. Ea nu a fugit de mana mea inghetata, nu a aratat nici cel mai mic dezgust cand i-am atins fata, din contra arata implinita, atat de emotionata ca mine. Am analizat aceasta noua informatie, banuind ce semnifica, si in ciuda faptului ca eram asa fericit, am ajuns la concluzia ca era gresit, gresit pentru ca nu ma ajuta sa ma pastrez la distanta de ea, gresit pentru ca, acea persoana pe care ea o dorea facea lucrurile asa de dificile.

Intre timp ce silueta casei mele aparea printre copaci, vocile care locuiau acolo imi tipau dinauntru, scotandu-ma din visarea mea. Mi-am amintit ce ma astepta si am suspinat resemnat.

Am scanat mintiile pe rand ca sa stiu ce urma sa infrunt, si ca sa verific starea masinii mele favorite.. Uff. Era salvata.

Am vazut ca nu m-au asteptat ca sa discutam, am putut vedea in mintiile tuturor putina preocupare, putina pentru mine, putina pentru situatie, doua din ele era resemnarea pantry ca nu puteau face nimic in privinta acestui lucru. Rose is Jasper nu ma vor face fericit.

Am intrat pe usa direct in salon, unde se gaseau cei 4 frati ai mei, Rose si Jasper erau singurii care aveau ceva sa-mi spuna, Carlisle, Esme si Alice erau total de partea mea, erau fericiti pentru mine. Emmett, exact, arata compasiune atat pentru supararea lui Rose cat si pentru mine, dupa el, o nebunie totala.

Carlisle si Esme au venit langa noi.

Tensiunea era mare, aceasta situatie parea la fel ca cea de acum cateva saptamani, numai ca acum toata lumea era sigura ca facandu-I rau Bellei nu vom rezolva problema.

Am inceput sa vorbesc eu, am crezut ca asa este correct.

-Ei Bine, stiti cu totii ca Bella a aflat ce suntem, nu voi nega ca am fost imprudent, dar, daca a serveste de ceva, eu nu i-am spus, a aflat ea singura. Secretul nostru este  in siguranta cu ea, ea ne-a demonstrate discretia ei cand m-am pus in fata masinii si acum, merita mai multa incredere daca este posibil.Imi pare rau pentru consecintele pe care aceasta situatie o poate avea , dar… – m-am indoit, era dificil sa spun in fata tuuror, cu voce tare, dar am crezut ca este necesar- dar Bella acum este viata mea, nu exista nicio diferenta intre relatiile voastre si a noastra din punct de vedere sentimental.  Va rog sa respectati alegerea mea si sa o acceptati pe Bella- am privit-o pe Rose- Din cauza vreunui motiv care imi scapa, Bella m-a ales pe mine, mi-a demonstrat curajul ei si toleranta ei, si m-a lasat sa-I vad sentimentele fata de mine. Eu… eu inca nu stiu ce trebuie sa fac, nici nu stiu daca o pot face…- durerea pe care mi-o cauza indoielile mele m-au obligat sa ma opresc.

Gandurile lui Rose erau o grămadă de insulte, gelozie şi neîncredere.

– Esti foarte egoist Edward, ne pui pe toti in pericol, asta este impotriva tuturor regulilor- a spus – este doar o umana vulgara. – S-a gandit, am privit-o cu furie si cu un avertisment in privirea mea. Ea nu-si dorea sa-I dezvalui adevaratele sentimente cu voce tare.

– Si-a dat singura seama? – a intrebat Emmett mirat.

– Ei bine, este o fata desteapta– am spus fara sa-mi pot controla mandria din vocea mea- a gresit de cateva ori- mi-am amintit ce mi-a spus despre paianjen,dar mi-am retinut zambetul, nu era momentul potrivit  – poate i-am dat prea multe piste, insistand ca sunt periculos. – Nu am vrut sa-I numesc pe Quiluetes, Bella s-ar dezgusta daca ar stii ca l-am bagat pe prietenul ei intr-o incurcatura.

– Trebuie sa va amintesc din nou regulile- a intervenit Jasper- Nu noi alegem  persoana pe care s-o iubim, e de inteles- a privit-o pe Alice, stiam ca au vorbit despre mine- ce inseamna aceasta umana pentru tine. Si chiar ma bucur pentru tine. Dar eu am trait in trecut consecintele pentru ca am trecut limitele speciei noastre. Ai incalcat o regula foarte importanta, putem avea probleme si sa ajunga la urechile Vulturilor.

– Eu nu vad aceasta posibilitate- a intervenit Alice- Viziunile mele nu ajung prea departe, stii ca sunt alte decizii care trebuiesc luate ca sa ajungem mai departe Edward. Acum totul este in aer– M-am intors sa ma vad in padure cu Bella, prin mintea lui Alice. Acele 2 optiuni ca intotdeauna. Am clatinat din cap

– Eu…as intelege daca am pleca, nu este dorinta mea, dar daca te gandesti ca daca am ramane este prea riscant pentru familie…as vrea sa fie un mod de a-mi asuma eu toate responsabilitatiile in fata Vulturilor.

– Nu vom pleca nicaieri Edward- a spus Esme cu dragoste in ochii ei.

– Pentru Vulturi nu exista diferenta, complicii platesc la fel ca vinovatii- a intervenit din nou Jasper. Alice l-a privit putin exasperata.

Mintea lui Rose ma insulta incontinuu.- tampit iresponsabil, idiotule, umana aia nu merita toate astea…- un zgomot a iesit din nou din gatul meu, ea si-a ridicat ochii plini de reprosuri pentru mine, Emmett a luat-o in brate, punandu-se intre noi.

Carlisle a inceput sa vorbeasca.

–         Intr-adevar probabilitatea ca Vulturii sa afle, este foarte mica, sunt preocupati de scandaluri mai mari. In plus, chiar daca asa ar fi, singura care ar fii in pericol ar fi chiar Bella.

Carlisle avea dreptate, eu nu incetam sa o expun pe Bella in fata pericolului. Ei bine, m-am consolat, si eu credeam ca acest pericol era foarte mic…

-Edward, noi suntem de accord – a spus punand un brat pe umarul lui Esme, incluzand-o- Ne bucuram de alegerea ta din toata inima, o respectam si suntem incantati sa o consideram pe Bella membra a familiei noastre. Consecintele- l-a privit pe Jasper- daca vor fi, vor fi considerate cand va fii momentul. In orice fel, stiu din propiile experiente, cel putin in trecut, Vulturii imparteau secretul existentei noastre  cu cativa umani.

-Am auzit vorbindu-se despre asta- i-a raspuns Jasper- dar nu cred ca au supravietuit ca umani pentru mult timp. Sa o transformam ar fi o solutie foarte buna Edward, in plus Alice a vazut…

-NU! – Am tipat, suparat- Nu exista aceasta posibilitate.

-Copii, copii va rog- a spus Alice– într-adevăr nu exista nicio schimbare în mod substanţial in viaţa de familie, credeti-mă. Totul va fi bine. In orice caz, sambata noapte voi vedea totul mult mai clar.– Toti o priveau ciudat, in afara de mine care am privit-o cu exasperare.

– ¿Ce se intampla sambata? – a intrebat Emmett, cu curiozitate. Am privit-o cu resentiment pe Alice.

– Voi iesii cu Bella…- am inceput sa zic.

– ¿Ai o intalnire, adolescentule? – a ras Emmett, gluma lui a rupt putin tensiunea din acel moment, asa ca nu am tinut cont ca radea de mine. Alice a continuat.

– Edward se pare ca va lua decizia in acel moment, vad tot acele 2 alegeri ca si saptamana trecuta..odata luata decizia voi putea vedea cu mai multa claritate viitorul.

Am suspinat, fara sa-mi vina sa cred ca intr-adevar ii voi putea face rau Bellei.

– Am incredere in tine Edward, posibilitatile de a-I face rau sunt foarte mici- mi-a zambit, dandu-mi curaj.– Ceea ce fac eu văd clar este că, mâine vom merge la  vânătoare- a spus dintr-o data zambind.

– Este mai bine asa- am fost de accord cu ea.

Esme a luat-o inainte, in ciuda tuturor celor intamplate, ea era fericita, pentru ea totul era bine, dragostea mea era corespunsa si asta era cel mai important pentru ea, in ciuda tuturor riscurilor, Bella ma acceptase exact asa cum eram, era asa de fericita, se gandea la Bella cu multa admiratie si isi dorea s-o cunoasca.

M-am contagiat putin de fericirea ei dintr-o data, Bella ma acceptase asa cum eram, am suspirat emotionat si preocupat in acelasi timp. Amandoua in acelasi timp.

– Multumesc– i-am soptit lui  Esme, punandu-mi mana peste a ei, cand a pus-o pe a sa peste umarul meu. Mi-a zambit din nou.

Carlisle a ajuns la concluzia conversatiei.

– Ei bine  – a spus directionandu-se lui Rosalie si Jasper –suntem de accord atunci , Bella, daca asa iti doresti– m-a privit atunci  -va fi binevenita in familie si se va bucura de protectia noastra.

Toata lumea a fost de accord, Rose suparata, Alice fericita, convinsa ca mai este putin pana isi va incepe prietenia cu Bella. Jasper cu determinare, asta m-a surprins, dintr-o data el era de partea mea. Am vazut in mintea lui Emmett ca va face tot ce este posibil ca s-o indulceasca putin pe Rose. Esme is Carlisle erau fericiti.

– Multumesc, Carlisle. Multumesc tuturor. – le-am multumit din inima, inca nu eram sigur ca va fi cel mai bine pentru Bella sa faca parte din familie, dar faptul ca au fost de accord sa  o primeasca in familie m-au facut foarte fericit.

Putine ore mai tarziu am alunecat pe fereastra Bellei, ascunzadu-ma intre umbrele pe care le cunosteam asa bine, ca sa o observ cu atentie, ca sa observ tot ce subconstientul ei voia sa-mi arate.

Dar in noaptea asta era diferita, ea era foarte nelinistita si se misca mereu, si eu am inteles imediat de ce. Electicitatea care s-a nascut in aceasta dupa-amiaza in clasa de biologie a invaluit camera ca o ceata, inchisi intr-un balon. M-am vazut tarat pana langa patul ei, si m-am oprit la cativa centimetri,  ingrozit ca am ajuns acolo fara sa-mi dau seama, dar fara a fi in stare sa ma intorc.

Magnetul isi facea efectul, de data asta multiplicat de o mie de ori. Ii putea simtii caldura corpului, puteam vedea ca si cum ar avea culoare.

-Edward- a soptit

I-am privit buzele fix, hipnotizat, pareau asa suave, asa dulci, am pus mana, voiam doar sa le ating , sa le simt textura…am ridicat putin mana, ducandu-ma spre chipul ei.

I-a scapat un gemet din visele ei.

Am scapat din transa, speriat ca am ajuns asa departe, m-am intors in intuneric, luptand contra atractiei uriase care voia sa ma duca langa ea. Am rupt cuarda invizibila si m-am refugiat in leagan.

Gandurile mele ma innebuneau, imi simteam pielea plina de electicitate, respiram cu dificultate din cauza efortului, nu-mi aminteam nimic, pana in acel moment, m-ar fi costat atat de mult  ca si cum mi-as fi luat aerul.

In mintea mea se lupta dorinta de a o atinge contra remuscarii ca aproape am facut-o, si daca cautam, la fel, puteam gasii monstrul, dezmormantat pentru excitare, mormaind dar resemnat foarte in fund fata de celelalte, ei bine, asta era aproape bine, nu?

Cum am ajuns asa departe? Ce s-ar fi intamplat daca as fi atins-o?

Am luat aer, focul din gatul meu si veninul  care imi inunda gura, mi-a dat ideii despre care ar fi raspunsul. Niciodata nu va trebuii sa o ating lasandu-ma dus de un impuls. Niciodata nu ar fi trebuit sa-mi pierd controlul. Fara sa faci greseli, mi-am amintit.

Bella s-a trezit un moment, confuza, eu m-am adancit mai mult in umbra tinandu-mi respiratia, total nemiscat, dupa cateva secunde s-a intors si a continuat sa doarma nelinistita.

M-am asezat in leagan. Trebuia sa ma controlez mai bine, sa fiu constient in fiecare moment de miscarile mele, dar voi ajunge sa innebunesc sa tot lupt impotriva dorintelor mele. Ei bine, mi-am dorit sa o omor si nu am facut-o, sa controlez celelalte ar trebuii sa fie mai usor decat aia, nu?

Nu. A omora-o nu a fost coerent cu ce eram eu , cu lupta mea interioara dar nu eram un monstru. Si mai tarziu, sa ma mentin in acea decizie a fost cel mai usor, daca o iubeam n-o omoram era parte din acea dragoste. In schimb sa-I sarut buzele, sa-I ating chipul…era ceva provocat de dragoste, era ceva ce eram aproape convins, daca ea isi dorea, mi-am amintit conversatia ei cu Jessica, cum a raspuns cu deceptie la intrebarile ei daca eu am sarutat-o, ca ea nu era “dintre ãiã”. Aş fi in stare s-o sarut fara sa-I fac rau?

Imaginile cu dorinta mea imi dansa prin minte, buzele ei dulci, pielea ei suava, mirosul ei irezistibil, pielea ei deschisa, parul ei inchis, zambetul ei tiern…totul se misca in capul meu, ametindu-ma, m-am imaginat sarutand-o, imbratisand-o cu grija, savurandu-I rasuflarea, îngropandu-mi chipul in  scobitura gâtului ei perfect…suficient! M-am apropiat de fereastra, trebuia sa ies de acolo imediat, m-am intors pentru un moment ca s-o privesc din nou, indoindu-ma un moment, ma durea atat d mult sa ma despart de ea, ei bine, mai lipseau 4  ore, si voi fi in fata usii ei cu masina mea.

va place? Ca sa stiu daca voi continua sa traduc.

Mi sol de media noche

Sunt aici din nou! Cu un nou fic :D. “Mi sol de media noche”  sau soarele de la miezul noptii. Il traduc (evident) , acea persoana care a avut atata imaginatie este MABEL. Are o imaginatie uimitoare si ii multumesc din tot sufletul ca m-a lasat sa-i traduc ficul.

Voi veti realiza cat de minunata este povestea. Si inca o data MULTUMESC MABEL.

inainte sa pun primul capitol, voi vreti sa-l traduc? adica…eu vreau sa fie citit si comentat ca sa stiu ce voi face in continuare.

 

 

~~: estoy aqui de nuevo! Con un nuevo fic  ”Mi sol de media noche” .Lo traduzco (obiamente), esa persona que tuvo tanta imaginación es MABEL.Tiene una imaginación alucinante y le agradezco de todo corazón ca me haya dejado traducirle el fic.
vOs dareis cuenta lo maravilloso que es este cuento.Y otra vez,GRACIAS MABEL.