elenaeremia

Just another WordPress.com site

10) pajistea (partea a 2) July 22, 2011

Filed under: Uncategorized — Soarele de la miezul noptii @ 4:47 pm

– Am vorbit cu fratii mei despre asta. Pentru Jasper, toti umanii sunt la fel. El este membrul cel mai recent al familiei noastre si trebuie sa se forteze mult ca sa reusesca o abtinere absoluta. Nu a dispus de timpul necesar pentru a se face mai sensibil dintre diferentele de miros, de savoare.- in timp ce spuneam aceste cuvinte ma temeam sa n-o speri din nou, am privit-o preocupat- Imi pare rau- i-am spus, eram fosrte neatent, vorbeam despre persoane umane ca ea.

– Nu ma deranjeaza. Te rog, nu te preocupa pentru ca ma ofendezi sau ca ma speri sau ce-o fi… Asa canditi. Te inteleg, sau cel putin pot incerca. Explica-te cum poti mai bine.

Am privit-o o secunda, era foarte generoasa. Am continuat:

– Jasper nu este sigur deca vreodata s–a intalnit cu cineva asa… – cautam cuvantul- asa de atragatoare cum esti tu pt mn. Asta m-a facut sa reflectionez mult. Emmett s-a lasat de mult de baut, ca s-o zic asa, si intelege ce vreau sa zic. Zice ca i s-a intamplat de 2 ori, una mai intensa decat cealalta.

– ¿Si tie?

– Niciodata.

– ¿Ce a facut Emmett? – a intrebat.

Am privit in jos, tens, fara sa stiu cum sa-i raspund.

– Cred ca stiu- a zis dintr-o data.

Am privit-o cu tristete, era dificil sa vorbesc  despre asta cu cineva uman.

– Pana si cel mai puternic dintre noi se lasa prada bauturii, nu-i asa? – i-am spus amarat.

– ¿Ce-mi ceri? Permisul meu? – mi-a spus, dintr-o data enervata- vreau sa spun, atunci, nu exista speranta?- a spus putin mai linistita.

Am privit-o surprins si nedumerit.

– ¡Nu, nu! Binenteles ca exista speranta! Ma refer la faptul ca…evident ca nu voi…-am mormait, indecis, fara sa stiu cum sa explic, am respirat greu si am incercat din nou- Estediferit pentru noi. Cand Emmett si acele 2 necunoscute cu care s-a intalnit…. Asta s-a intamplat acum mult timp si el nu era asa expert si grijuliu cum este acum.

Am privit-o in ochi, cautand in ei oroarea pe care ar trebui sa-i cauzeze cuvintele mele. Parea putin speriata…putin. Era incredibil ca inca era aici, cu mine.

– Deci daca ne-am fi intalnit…in… pe o strada intunecata sau ceva asemanator- a dedus, vocea ei s-a diminuat pana a devenit un susur.

-Am avut nevoie de tot autocontrolul ca sa nu ma arunc peste tine in clasa aia plina de copii si…- m-am oprit  si am cautat cuvinte mai putin amenintatoare- Cand ai trecut pe langa mine, puteam distruge tot ce Carlisle -a chinuit sa-l construiasca, Nu as fi fost in stare sa ma opresc daca nu m-as fi abtinut in ultimii…ei bine, multi ani.

Am privit copacii, incercand sa-mi scot din cap senzatiile acelei zile oribile, care fara indoiala, m-am gandit putin confuz dandu-mi seama, a fost inceputul schimbului  cel ami important din existenta mea, ca atunci cand m-am transformat intr-un vampir, parea ca toate schimbarile radicale din viata mea trebuia sa trec prima data printr-o proba enorma de durere. Am privit-o din nou, intrebandu-ma cum a trait ea acea prima zi.

– Trebuie sa fi gandit ca eram nebun.

– Nu intelegeam motivul. Cum am puteai uri atat de repede?…- ea a fost la fel de perceptiva ca intotdeauna.

– Pentru mine, era ca si cum ar fi iesit un fel de demon din iadul meu personal cu scopul de a ma distruge. Aroma emanata de pielea ta…Am crezut ca o sa ma innebuneasca in ziua aceea. Intr-o singura ora, m-am gandit la o suta de modui de a te ademeni sa iesi din sala cu mine, sa fim singuri. Si am luptat impotriva fiecaruia, gandindu-ma la familia mea, la ce le-as putea face. Trebuia sa fug, sa ma indepartez  inainte sa rostesc cuvintele care te-ar fi facut sa ma urmezi…- am privit direect in ochii ei, intens- ai fi venit.

-Fara indoiala- a zis ea cu o siguranta inselatoare, sustinandu-mi privirea.

Am lasat capul in jos cu sinceritate i am continuat sincer, acum ca am inceput nu ma puteam opri, nu vroiam, trebuia sa-i povestesc totul.

I-am explicat totul ce s-a intamplat in acea zi, in acea zi in care ea era pe pct de a muri. Cum am fost obligat sa fug si cum m-am decis sa ma intorc, ea s-a convertit intr-o enigma pentru mine. La fel i-am explicat cum am aparat-o in fata familiei mele dupa accident si de ce m-am distantat de ea dupa acea zi.

Ea ma asculta atenta, cateodata tremura, catodata ma privea cu mila, dar curiozitatea nu o abandona niciodata. La finalul povestii mele, in privirea ei era numai compasiune.

Am privit-o cu blandete. Convins ca nu exista o asemenea creatura ca ea in toata  lumea.

– Si cu toate astea- am continuat-  era mai bine daca ne expuneam in acel moment decat acum, aici, fara martori si fara nimic sa ma opreasca.

– De ce? – m-a intrebat

– Isabella – am zis, i-am pronuntat numele cu atentie si i-am ciufulit parul- Nu m-as mai putea suporta daca te-as rani vreodata.  Nu stii cum m-a torturat lucrul acesta. Gandul ca esti nemiscata, alba, rece….- am spus privind in jos, rusinat din nou- Sa nu te mai vad imburorandu-te niciodata, sa nu mai vad acea scanteie de intuitie in ochii  tai minunati, chinuiti, spre mine…ar fi insuportabil- Am cautat-o din nou cu privirea, gasind curajul pentru a-i spunea tot adevarul, cea mai importanta dintre toate- Acum tu esti cel mai important lucru pentru mine. Cel mai important lucru dintre toate.

Ea si-a privit mainile, niciodata nu i-am vazut chipul atat de incendiat, si inima ei a inceput sa bata cu putere. Peste cateva secunde, care mi s-au parut eterne, a zis fara sa aiba curajul sa ma priveasca:

– Tu stii deja ce simt eu, binenteles. Sunt aici…ceea ce inseamna,in mare, ca mai degraba as muri decat sa nu fiu cu tine- am ramas congelat, imi era teama de asta, dar confirmarea era mult mai diferita. S-a incruntat si a zis- Sunt o idioata.

-Da, esti o idioata- am repetat razand. Si eu sunt fiinta cea mai norocoasa din lume.

In sfarsit a gasit curajul de a ma privi si am ras impreuna, nervosi si emotionati.M-am pierdut in ochii ei enormi maronii, prinsi in ei si nevrand sa mai plec de acolo niciodata, daca inima mea rece ar putea…ar fi iesit zburand.

– Deci leul s-a indragostit de miel…- am murmurat.

Ea m-a privit in ochi din nou.

-Ce miel prost- a susurat

– Ce leu nebun si masochist…

Am privit padurea un moment, usurat, linistea imi invada corpul si speranta crestea din nou in interiorul meu, ea stia totul despre mine si tot ma iubea.

-De ce…?- a inceput sa intrebe, dar a lasat intreba pierduta in aer.

Am zambit amplu, intr-o zi s-or termina dece-urile noastre?

– Da?- am intrebat, dandu-i curaj sa continuie.

– Spune-mi de ce ai fugit mai devreme de mine.

Zambetul a disparut de pe buzele mele.

– Stii de ce.

– Nu, vreau sa zic, cu ce-am gresit mai exact? Va trebui sa am grija, vezi tu, asa ca ar fi mai bine sa incep sa invat ce nu trebuie sa fac. Asta, de exemplu- a spus, atingandu-mi mana- pare sa fie in regula.

Am zambit miscat de dulceata ei.

– Bella, n-ai gresit cu nimic. A fost vina mea.

– Dar vreau sa te ajut- a insistat- sa nu ingreunez lucrurile.

– Ei bine…-Ce m-a facut cu intr-adevar sa fug? M-am intrebat singur- Doar ca te-ai apropiat foarte mult. Majoritatea oamenilor ne evita, sunt dezgustati de aspectul nostru strain…Nu ma asteptam sa te apropii atat. Iar mirosul gatului tau…-Ops! Am privit-o temator sperand ca n-am speriat-o.

– Bine atunci- a zis eu cu o ascunsa preocupare si ascunzandu-si barbia- fara gat la vedere.

Ii adoram simtul umorului.

– Nu, sincer, a fost mai mult surpriza decat orice altceva.

Mi-am ridicat mana si o asez delicat pe partea laterala a gatului ei. In ciuda emotiei ca o ating, ma simteam controlat, inima ei a inceput sa bubuie si i-am simtit pulsul sub mana mea, focul din gatul meu a reinviat, dar era sub control.

– Vezi? E in regula.- i-am spus satisfacut de mine insumi, obrajii ei se transformau intr-o culoare rosie- Imbujorarea din obrajii tai este adorabila.

Am scos mana dintre ale ei si am dus-o la chipul ei, mangaindu-i obrazul cald, ea avea ochii fixati intr-ai mei, si am putut vedea in ei satisfactia atingerii mele.

– ¡Nu te misca!

I-am sustinut chipul orientata intr-o parte si mi-am sprijinit fata pe gatul ei cald, am simtit cum sangele circula prin venele ei, aprinzand imediat focul din gatul meu, am alungat aceste ganduri, oprindu-mi respiratia, mentinandu-mi calmul, am inceput sa-mi misc degetele pe gatul ei, incet, simtind pielea ei suava sub degetele mele pana am ajuns la umerii ei, desenandu-i conturul, atunci am inteles ca ceea ce sangele ei imi striga nu era s-o iau, ci ca ea era vie si ca inima ei batea cu atata forta pentru mine. M-am indreptat spre ea, ca s-o ascult mai bine, odihnindu-ma pe  pieptul ei. Pulsul sau ma lovea pe obraji, sunetul sau facea un eco in propiul meu corp, facandu-ma sa ma simt viu, ca si cum ar batea pentru amandoi. Era sunetul cel mai frumos din lume, dovada ca ea era aici cu mine. Am lasat sa-mi scape un suspin incepand sa respir din nou, stiind ca ma pot controla. Cu ochii inchisi am lasat ca toate aceste senzatii sa ma invadeze, m-am bucurat de senzatia sa fiu atat de aproape de ea,atingand-o in sfarsit, si caldura ei mi-a incalzit propia mea piele. Am notat cu pulsul ei incetinea. Puteam ramane asa pentru tot restul vietii mele. Era fericirea in acest stadiu pur.

Cand m-am ridicat am simtit ca am triumfat, ca am trecut proba, Alice a trecut fugitiv prin mintea mea, convins ca nu era alta optiune pe care n-o vedeam, mi-ar fi placut sa-i spun ca nu mai era nevoie sa ma vegheze.

– Nu va fi la fel de greu data viitoare- am asigurat-o satisfacut.

– ¿A fost greu pentru tine? – m-a intrebat.

– Nu atat de rau pe cat mi-am imaginat ca va fi. Si pentru tine? – m-am preocupat daca am suparat-o, daca i-a fost teama.

– Nu, nu a fost rau…pentru mine- A raspuns.

– Stii la ce ma refer- i-am spus fara sa-mi pot controla un zambet in fata provocarii ei timide.

Ea mi-a dat un zambet picar ca raspuns.

– Uite- i-am spus, luandu-i mana si apropiind-o de obrajul meu, acum este calda dupa ce am stat langa  corpul sau- Vezi ce cald este?

Atingerea ei a facut ravagii in tot corpul meu. Ochii sai au devenit sticlosi.

– Nu te misca- mi-a spus.

 

 

(iertati-ma pt greseli…am probleme cu internetul si curentul. cand am curent, n-am internet, si cand n-am curent nu stiu daca am net :)))

partea a 3 dn acest capitol va aparea, nu stiu cand, dar va aparea. depinde si cate comm dati :-??

 

19 Responses to “10) pajistea (partea a 2)”

  1. Experimentul Says:

    S-a meritat asteptarea, intr-adevar un capitol emotionant. Dragostea lui Edward chiar si peste ani o sa impresioneze. Succese la tradus

  2. a dat dumnezeu! nu mai speram…..

  3. partea 3 (cea mai tare!!!) va aparea…..cum adica, nu stii cand va aparea? foarte repede, cred eu….

  4. super tare cap.a meritat sa ast. 🙂

  5. Sonia Says:

    Succes la tradus! Ai un fic superb!

  6. Alina Says:

    Nici eu nu mai speram sa apara acest capitol, dar a meritat asteptarea. Este un fic superb si asteptam cu nerabdare partea 3. Succes la tradus.

  7. Alina Says:

    Cand postezi partea 3?

  8. marianaradoi Says:

    hey, sa stii ca eu mai trec pe aici…

  9. Luisa Says:

    Superb cap, ca de obicei! i love it! traduci superb! nu te lasa! ps: am pus si eu cap 4… acum cv cam mt timp….. superb inca o data! no comment! cand part 3? plz curand….

  10. rebelutza Says:

    hey capitolele sunt sooper chiar mai lasat fara cuvinte abia astept partea 3 te poop succes in continuare si spor la scris

  11. marianaradoi Says:

    ?????:)

  12. rebelutza Says:

    pai cum nici acum nu a aparut partea 3???plizzzz grabestete

  13. Alina Says:

    Cand postezi partea 3? Ar fi pacat sa renunti la fic.

  14. hey, mai e cineva pe aici????

  15. Alina Says:

    mai postezi continuarea? macar anunta ceva

  16. Alina Says:

    Am o rugaminte foarte mare, nu stiu daca am voie sa postez urmatorul mesaj aici, dar totusi il postez.
    Ii invit pe toti cei care doresc sa ma ajute sa obtin cat mai multe puncte pentru concursul organizat de Catei De Vanzare, sa se inscrie pe aceasta adresa: http://cateidevanzare.info/referent.php?referent=68. Daca nu doriti sa va inscrieti va rog frumos sa dati mai departe acest mesaj. Multumesc.
    Sper sa nu supar pe nimeni cu acest mesaj, dar chiar imi doresc foarte mult un catelus.

  17. e clar: ai abandonat…….pacat!


Leave a comment