7) el reflejo ( partea a 3)

-Nu am nicio idee- mi-a raspuns exasperata, incepeam sa ma joc cu rabdarea ei- Stie ca am intentia sa spal. Poate va credea ca am cazut in masina de spalat. – mi-a spus cu ironie.

Am privit-o suparat in ochi, degeaba incerc sa intru in mintea ei? Cum se putea irita pentru ca o anuntam de pericol? O intelege intr-adevar? Ma subestima? S-au mai rau. cunostea toate riscurile si era dispusa sa si le asume? Ii era indiferent? Ii era indiferent, eram sigur si asta ma irita si mai mult.

Din aprtea ei si ea ma privea urat si neincrezatoare. Pisicuta mea furioasa. Iritarea mea s-a diluat in ochii ei.

-Ce vei vana in seara asta?- a schimbat subiectul, expresia si tema imediat.

-Orice lucru vom gasii in parc-. Nu vom merge departe- i-am spus amuzat vazandu-i naturaletei cu care a pus aceasta intrebare.

-De ce pleci cu Alice?- m-a intrebat curioasa.

-Alice este cea mai…compasiva- i-am spus. Eu am inaintat ora pentru vanatoare ca sa ajung la ea acasa diseara.

-Si ceilalti? Cum iau aceasta situatie?- a intrebat timida. era preocupata de cum o ca accepta familia mea. La fel cum m-am preocupat eu ieri cu tatal ei.

-Mjoritatea cu incredulitate- i-am spus

Alice i-a anuntat pe toti ca Bella va privii, i-am vzazut cum toti disimulau cu foarte putin interes.

-Nu le plac- a concluzionat , durerea se filtra in vocea ei.

-Nu este asta- am consolat-o, nu suportam s-o vad asa tristetea ei trezea ceva in mine, instaland o noua presiune in pieptul meu si trezind o necesitate impresionanta de a o imbratisa si de a o proteja, care evident am controlat-o- Nu inteleg de ce nu te pot lasa singura.

Dintr-o data un zambet imens s-a extins pe fata ei, si presiunea din pieptul meu a devenit mai lejera, pentru ca am reusit s-o fac sa zambeasca.

-Nici eu daca vine vorba- mi-a spus…

-Ti-am spus, nu te vezi cu claritate. Nu semeni cu nimeni pe care am mai vazut pana acum. Ma fascinezi- i-am comfirmat privind-o in ochi.

Expresia ei s-a schimbat din nou si m-a privit din nou cu sprinceana ridicata. Nu m-am putut abtine sa nu zambesc. De ce o supara comentarul meu? Era un compliment. Am incercat sa-l ecprim mai bine.

-Avand avantajele pe care le am. ma bucur de o perspectiva superioara despre naturaletea umana. Persoanele sunt predescibile, dar tu nu faci niciodata ce ma astept. Intotdeauna ma iei prin surprindere.

A privit in alta parte, tot nu se simtea bine cu complimentele mele, poate nu am reusit sa ma exprim cu claritate, asta era complicat pentru mine.

-Acea parte rezulta foarte usor d explicat-am cntinuat incercand-dar mai este, si nu este asa de simplu de exprimat prin cuvinte…

Dintr-o data am vazut ca expresia Bellei se schimba, de la dezgust la frica, a deschis ochii ei repede, speriata. Ce se intampla? Am vazut chimpul ei controlat de panica dintr-o alta perspectiva, din punctul de vedere a lui Rosalie. M-am intors catre sora mea, care si-a tinut gandurile foarte controlate incercand sa nu-mi dau seama de ce facea si am marait, ea s-a intors.

-Imi pare rau. Ea este doar preocupata- am justificat-o, ca s-o linistesc pe Bella, inca puteam vedea confuzia din chipul ei-vezi…Dupa ce mi-am petrecut atat de mult timp cu tine in public nu este periculos numai pentru mine ci si…- nu mi-am dat seama unde ma duceau cuvintele mele pana cand am ajuns in acest punct, si m-am oprit dintr-o data, si am privit injos din cauza rusinii.

-Daca..?- m-a intrebat

– Daca lucrurile merg rau- am terminat intr-o soapta, ingropandu-mi capul in maini. Indoielile m-au asaltat din nou. Ar trebui sa fug, sa plec si sa nu privesc inapoi. S-o las sa-si traiasca viata linistita…dar ea nu va fi in siguranta chiar daca as pleca, m-am trezit usurat, inca nu stiam daca blestematul de destin, blestemata si oribila vrajitoare, ar lasa-o  linistita, daca o lasam singura nu ar mai avea cine s-o protejeze…

Am simtit cum caldura Bellei se apropia de mine, scotandu-ma din gandurile mele, nu m-am miscat, am cautat in mintea cuiva care ne privea, Jessica nu m-a dezamagit. bella ma observa, ma privea cu ternura si durere in ochii ei, a ridicat mana, parea ca vroia sa ma atinga dar mana ei a renunat pe drum si a cazut pe masa. Am cautat frica in ochii ei, dar am gasit doar compasiune.Bella voiam sa aibe grija de mine, sa-mi consoleze durerea care o cauza posibilitatea de a o omori. Asta era o nebunie completa.

-Trebuie sa pleci acum? – M-a intrebat, vocea ei din nou era ca si cum nu s-a intamplat nimic.

-Da!-am privit-o in ochi idn nou- Probabil asta este cel mai bine- i-am spus zambind amintindu-mi infernul pe care l-am simtit in ora domnului Banner in ultimele zile- La biologie inca mai trebuie sa suportam 15 minute din acel film oribil. Nu cred ca voi mai rezista mult.

Am simtit cum Alice se apropia fara sa-mi iau ochii de la Bella, despartirea durea chiar daca era scurta, voiam s-o am in fata ochilor pana in ultimul moment.

– Atunci, sa te distrezi- am putut auzi durerea din vocea ei, o durere la fel ca a mea.

-O sa incerc. Si tu, incearca sa te menti in viata, te rog- i-am spus, stiam ca nu va patii nimic, Alice a vazut, de mai multe ori decat a crezut ea ca este necesar pentru mine.

-In siguranta inn Forks… o adevaraat provocare!- a glumit putin jignita

– Pentru tine este. Promite-mi.

-Alice- am spus. Bella s-a speriat.

-Edward- a raspuns ea- prezinta-mi-o, prezinata-mi-o, tipa Alice impacientata.

-Alice- am cedat- ti-o prezint pe Bella..Bella ea este Alice.

-Buna Bella- a spus sora mea murind de satisfactie- Este o placere sa te cunosc in sfarsit.

Am privit-o”in sfarsit”? Trebuie sa vorbesc cu Alice, bella si-a dat seama si eu nu voiam sa-i explica acel  ” in sfarsit”. Ea mi-a ignorat privirea mea de avertisment si m-a privit amuzata.

-Esti pregatit?- m-a intrebat- o poti lasa cateva ore? Doar stii ca nu i se va intampla nimic. – m-a anuntat cu un ton muzical.

– Aproape- i-am spus putin iritat- Ma voi reuni cu tine in masina.

Alice s-a departat fara sa zica nimic, mintea ei indica satisfacerea, se simtea ca si cum m-a invins, si adevarul era ca si eu simteam acest lucru. Mi-am intors privirea din nou spre Bella.

Ora de despartire.

-Ar trebui sa spun ” sa te distrezi”, sau este gresit?- m-a intrebat cu privirea nostalgica si blanda.

– Nu, ” sa te distrezi” este mai bun ca oricare altul- i-am zambit ca s-o incurajez.

– Promit ca voi incerca sa ma mentin in viata. in noaptea asta voi spala…O teama care nu este foarte periculoasa- mi-a spus cu ironie.

– Sa nu cazi in masina- i-am raspuns.

-Voi face tot ce pot- mi-a spus, straband din nas.

M-am pus in picioare, ea m-a urmat.

-Te vad maine- mi-a spus intr-o soapta. Eu diseara, m-am gandit, si chiar asa mi s-a parut o eternitate.

– Ti se pare mult timp, nu-i asa? – am ghicit.

A aprobat trista.

-Pe maine, acolo voi fi -i-am zambit, satisfacut ca am fost in stare s-o inteleg doar reflectand propriile mele sentimente. Am gasit o piesa importanta din puzzle.

Am intins mana, am mangaiat cu foarte multa grija  fragilul si caldul ei obraz, cu toata intentia, sa-i iau caldura cu mine toata dupa-amiaza. Dupa, luptand cu toata forta mea, m-am intors si m-am indepartat de ea, luptand cu puterea ei de magnet, care voia sa ma tina langa ea.

Am gasit-o pe Alice sprijinita de masina mea, avea un zambet increzut pe buzele ei.

-I-am placut- mi-a spus.

-Sigur ca da Alice. Tu ii placi tuturor.- i-am spus.

-Crezi ca nu sunt o prietena buna pentru Bella- mi-a spus dintr-o data, facand o fata de suparare.

– Nu- i-am spus, in timmp ce intram in masina- esti cea mai buna sora din lume, putin iritanta, dar cea mai buna. Sigur vei fi o prietena fantastica.

-Eu stiu ca voi fi, dar nu stiu ce te face asa de rezervat la relatia mea cu Bella.

– Ei bine…nu stiu exact, presupun ca relationez viziunea cu prietenia voastra cu alta viziune. Ca si cum una ar fi legata de cealalta.

– Prietenia noastra se va concepe cand ea este inca umana- am vazut o viziune a lui Alice care o ajuta pe Blla cu o rochie pretioasa albastra , ele radeau nepreocupate.

-NU!- a tipat, dintr-o data concentrandu-se pe sosea facand ca viziunea sa dispara.

-Ce se intampla? – am intrebat-o alarmat.

– Nu vreau sa vezi rochia, este o surpriza- a spus concentrandu-se.

Am ras.

Am ajuns la casa Bellei, am parcat in partea din spate si am intrat fara nicio problema in casa, a citii mintiile si vazand viitorul erau arme nedistrugatoare pentru doi intrusi ca noi, ne puteam strecura in fiecare casa fara rezerve si fara sa fin vazuti. Am gasit cheia intr-un buzunar dintr-o pereche de pantaloni ai Bellei, am gasit-o urmand mirosul de metal.

Ne-am intors amandoi la scoala, Alice conducand masina Bellei, si am lasat-o in locul unde a fost masina mea.

Am cautat-o din nou pe Bella. Am gasit-o prin intermediul lui Mike Newton, baiatul asta nu se da niciodata batut? O intreba din nou sa mearga cu el la bal? Am scapat un marait. Alice mi-a dat un cot.

-Haide Edward, ea va fi bine- am zambit, tocmai mi-a venit o idee.

-Asteapta un moment- i-am spus.

Mi-am deschis ghiozdanul, am rupt putina hartie si am scris repede un bilet pentru Bella. Am ieist din amsina mea ca sa i-l pun in masina ei pe scaunul conducatorului, am privit biletul un moment, zambind cand mi-am imaginat-o citindul. S-ar supara? Nu mult, m-am gandit. Biletul spunea:

“Ai grija!”



cap 7. Am observat ca nu prea comentati si asta ma deranjeaza pentru ca nu stiu daca va place. De fapt acest lucru imi demonstreaza ca nu va place, nu va intereseaza acest fic. Daca nu va place, va rog frumos spuneti-mi ca sa nu mai stau ore in fata pc, traducand si voi renunta la fic. Credeti-ma ca am si alte lucruri de facut.