9) pajistea

Am inaintat incet, pana cand am notat ca, caldura soarelui m-a invaluit, ignorand detaliile pe care le faceau partile expuse ale corpului meu. M-am uitat in ochii Bellei, analizand fiecare gest al ei. Cautand in ei ceea ce imi era cel mai teama.

Curiozitatea din chipul ei a fost transformata in veneratie, m-am apropiat putin, ea nu s-a miscat nici un milimetru, inca in soc , m-am gandit, dar nu era nimic in chipul ei care sa-mi indice ca ii era frica sau scarba, ma privea ca si cum ar incerca sa rezolve o enigma, m-am decis sa ma asez pe iarba, mi-am descheiat toata camasa, si m-am intins pe solul imobil, ca sa ma poata examina.

Ea s-a asezat langa mine, imbratisandu-si picioarele, parea hipnotizata de detaliile pielii mele, am privit-o nerabdator, si-a ridicat ochii la mine, incet, ca si cum i-ar fi greu sa-si ia ochii de la corpul meu,  si mi-a dedicat un zambet mic linistitor inainte sa-si intoarca privirea spre pielea mea. Am simtit cum usurarea circula in tot corpul meu, am inchis ochii simtind cum corpul meu se relaxa.  Acum ca era evident ca nu va fugii tipand, am simtit o pace imensa. Voi astepta  ca ea sa  rupa tacerea, cand va fi pregatita.

Dar rabdarea nu era una dintre virtutile mele cand era vorba de Bella, am facut un efort, si am inceput sa murmur cantecul ei, asta m-a linistit.

– Iti tremura buzele…- a soptit.

– Cant pentru mine- i-am spus.

Vantul a lovit parul ei, raspandind aroma ei dulce, care se facea mai dulce in soare, dar durerea pe care mi-o cauza era sub control acum ca dorinta mea a disparut.

Am simtit ca Bella se misca, am deschis ochii si am vazut cum isi indrepta mana spre a mea, cu indecizie, a atins mana mea cu degetul, foarte suav, trasand cercuri pe pielea mea, caldura contactului s-a extins prin tot corpul meu, lent, ca niste unde de intensitati diferite. Ea mi-a cautat privirea, ochii ei exprimau fascinatia. Am zambit fericit.

– ¿Nu te sperii ? – am intrebat-o

– Nu mai mult ca de obicei .

Am zambit amplu in fata raspunsului ei. Bella s-a miscat incet, apropindu-se mai mult spre mine, caldura pe care copul ei o emana ma mangaia. A pus mana pe antebratul meu mangaind cotul meu cu degelele ei calde si tremuratoare, caldura contactului ei a trimis un curent prin tot sistemul meu nervos., niciodata n-am mai simtit asa ceva, am inchis din nou ochii concentrandu-ma pe acea senzatie complet noua pentru mine.

– ¿Te deranjeaza?- m-a intrebat incet

– Nu – i-am raspuns fara sa deschid ochii- nici nu-ti poti imagina cat de bine am simt.

Un suspin a iesit din buzele mele, Bella continua sa ma mangaie, urcand de la cot in sus, cu multa suavitate, degetele ei lasau  o urma dulce. A ridicat si acea mana indreptandu-se spre mine, observand presiunea am intors-o, ghicindu-i intentia, prea repede, cealalta mana ei a paralizat pe bratul meu, respiratia ei a inghetat si inima ei a inceput sa bata foarte tare. Ops. Am privit-o cateva secunde ca sa vad ca este bine, a inceput sa respire.

– Imi pare rau – mi-am cerut scuze inchizandu-mi ochii din nou -. Cu tine imi este foarte usor sa fiu eu.

Ea luat toate cu atata naturalete, de fiecare data simteam mai putin nevoia de a-mi ascunde naturaletea.

Am auzit cum inima ei revenea din ce in ce main repede la ritmul obisnuit, mi-a luat din nou mana in mainile ei, intorcad-o, am privit-o din nou, era foarte concentrate in reflectiile pe care soarele le face pe mana mea, parca cauta sa afle care este trucul.

– Spune-mi ce crezi. Inca imi este greu ca nu stiu- i-am spus

– Ei bine, stii, noi ceilalti ne simtim asa mereu- mi-a spus razand de mine.

Eu, sincer, nu stiam cu reuseam sa traiasca fara sa afle.

– Este o viata dura. Inca nu mi-ai raspuns.

– Doream sa aflu ce gandeai tu is…- s-a oprit Deseaba

– ¿Si?

– Is vreau sa cred ca esti real. Is imi doream sa nu-mi fie frica- a spun cu vocea sparta

– Nu vreau sa-ti fie frica- am murmurat, is era adevarat, pt prima data imi doream san u-I fie frica de mine, sa se simt in siguranta alaturi de mine. Sa simta acea pace pe care o simteam eu in acest moment.

– Ei bine, nu ma referam la acea frica, chiar daca, fara indoiala, este ceva la c ear trebuii sa ma gandesc.

Raspunsul ei m-a surprins, m-am ridicat repede, fara sa-mi controlez viteza, is m-am asezat in fata Bellei, fara sa-mi scot mana din mainile ei, dornic de a-i auzii gândurile din nou, să-mi dau seama cum percepe ea lucrurile.

– Atunci, de ce iti este teama? – i-am spus cuprins de curiozitate.

Dar Bella nu-mi acorda atentie, am vazut un ochii ei o stralucire straina, inima ei s-a accelerat dintr-o data, parea in transa, cu ochii ei fixate pe buzele mele, s-a apropiat de mine. Ma va saruta? A auzit-o aspirar, eram asa de aproape…caldura ei imi incalzeau propriile buze. Am simtit un impuls nebun de a o saruta. O necesitate, la fel cu acea dorinta de sange din prima zi in care am cunoscut-o,

mi-a strabatut corpul imediat, extinzand focul din gatul meu prin tot corpul, concentrandu-se in stomacul meu, facand dezastru in corpul meu, care reactiona ca niciodata, niciodata n-am simtit ceva atat de puternic,. Pantry un moment am vrut sa ma las condus de acea  dorinta. Dar, nu stiu cum, mi-am amintit scopurile. Fara greseli. Controleaza-te.

M-am indepartat de ea cat de repede am putut. Ascunzandu-ma intre umbre.

Corpul tremura dominat de o senzatie pe care niciodata n-am simtit-o, indurerat de despartire, mi-a abtinut dorintele de a ma umilii in defensiva, dar am ramas ferm, dorinta si necesitatea de ea erau insuportabile, excitarea facea ca otrava sa fuga repede prin venele mele, extinzandu-se prin tot corpul meu. Dar nu era sangele ei ce imi doream, ci necesitatea de a o atinge, voiam sa ma las dus de dorinta. Asta nu era o optiune. Am privit-o in ochi arzand, incercand s-o vad pe ea, incercand sa-mi controlez atractia la fel cum am invatat sa-mi controlezdorinta de sangele ei. Am laut o gura de aer. Am vazut chipul ei dezorientat privindu-ma plin de intrebari si remuscari.

-Imi pare…rau Edward- a soptit. Am reusit s-o fac sa se simta vinovata pentru slabiciunea mea. Am vrut sa ma apropii si sa-i explic, dar inca nu ma simteam pregatit.

-Lasa-ma un moment- i-am spus, cu o voce sufficient de inalta astfel incat sa ma auda la distanta mica care era intre noi de 6 metri.

Am reusit sa gandesc din nou cu claritate, in timp ce corpul meu venea la starea naturala, daca ignoram frustratia care inconjura tot stomacul meu, simteam usurare, am reusit sa-mi controlez  impulsul cel mai puternica din toata viata mea.

M-am apropiat de ea cu atentie, prin in ochii ei, m-am asezat la catiiva metri de ea, si m-am lasat sa cad pe pamant, cu picioarele incrucisate. Am suspinat pentru a prinde forta, apoi de doua ori.

– Imi pare foarte rau- i-am spus, nu stiam cum sa-i explic ce s-a intamplat- Ai intelege daca ti-as spune ca sunt doar un om?

Am dat din ca o data, am simtit mirosul adrenalinei din sangele ei, pentru prima data de cand o cunosc, inconfundabilul miros de frica, ca si cum in sfarsit a putut intelege ceva ce pana acum nu a inteles. Atunci am vrut sa-i arat naturaletea mea, sa ma cunoasca complet, sa inteleaga capcana ce eram ( asa a scris autoarea). Sa ma vada ca un adevarat vampir.

– Sunt cel mai bun animal de prada din lume, nu-i asa?  Totul te atrage la mine: vocea, fata, chiar si mirosul. De parca as avea nevoie de toate astea.

M-am ridicat si am inconjurat pajistea, cu toata viteza, am revenit sub umbra bradului unde mai devreme ma ascunsesem. Ma domina o stranie frenezie, care ma facea sa ma simt liber, ma impingea sa dau jos toate mastile mele.

– De parca ai putea fugi de mine- am tipat razand nervos. Am apucat o ramura de jumate de metru groasa, fara dificultate, si am ridicata inainte s-o arunca intr-un alt arbore care s-a rupt din cauza loviturii.

M-am apropiat de ea oprindu-ma un un metru distanta.

– De parca ai putea sa lupti cu mine- am spus incet. privind-o direct in ochi, privindu-i ochii intentionat. Era palida si nemiscata, cu ochii foarte deschisi, speriata, dar fi fascinata.

Dintr-o data m-am simtit rusinat de show-ul meu.

– Nu te teme –am murmurat- Iti promit…iti jur ca nu-ti voi face rau.

M-am apropiat lent, pentru ai da oportunitatea de a reactiona, dar ea nu s-a miscat.

– Nu te teme- i-am repetat in timp ce ma asezam foarte aproape de ea- Iarta-ma, te rog. Ma pot controla. M-ai luat prin surprindere, dar acum o sa ma port frumos.

Am privit-o. Bella inca era paralizata, ma temeam ca ar putea intra in shok.

-Astazi nu-mi este sete, sincer.- i-am spus, in timp ce-i faceam cu ochiul,incercand sa distrug tensiunea.

Bella a ras atunci, cu un ras temator, dar am vazut cum umerii sai se relaxau.

– ¿Esti bine ? – Am intrebat-o cu suavitate, in timp ce-mi puneam din nou mana mea intr-a ei.

Mi-a privit mana, inca buimacita, dupa m-a privit in ochi vazand privirea mea plina de regret si dupa mi-a privit din nou mana. La ce s-o gandi acum? Incet a inceput sa desenez cu linii cu degetele ei pe mana mea. Atunci a ridicat din ochii spre mine, si mi-a daruit un zambet timid, zambetul cel mai dulce pe care l-am primit in viata mea.

Usurarea mi-a strabatut tot corpul. , in timp ce degetele ei provocau inceputul drumului unor suave furnicaturi care mi-a strabatut tot corpul pana la degetele de la picioare.

– Deci, unde eram inainte sa ma port eu atat de nepoliticos?

– Sincer, nu-mi amintesc- mi-a spus.

Eu imi aminteam perfect. I-am zambit, inca incercand sa-mi cer scuze din nou cu privirea.

– Cred ca vorbeam despre motivul pentru care iti era teama, in afara de cel evident.

– Ah, da – mi-a spus distrasa.

– ¿Deci? – am insistat nerabdator. Dar ea imi privea palma mainii mele, si continua sa traseze linii pe mana mea.

– ¡Ce usor ma supar.

M-a privit din nou in ochi, incruntata, ca si cum ar putea citii in ei. Ce o vedea? Orice ar fi, a impins-o sa-mi raspunda, in sfarsit.

– Mi-e teama…pentru ca, ei, bine, din motive evidente, nu pot fi cu tin. Si mi-e teama pentru ca imi doresc sa fiu cu tine mai mult decat ar trebui.  –a soptit rusinata, cu vederea fixa dn nou pe mainile mele. In timp ce culoarea ii umplea fata, dandu-i acel ton de rosu pe care eu il adoram.

¿Nu putea fi cu mine? La ce se referea? Acum era cu mine…

– Da, chiar ai de ce sa iti fie teama. Sa vrei sa fii cu mine. Asta nu este spre binele tau. – am disimulat.

– Stiu. Presupun ca as putea incerca sa nu-mi doresc, dar ma indoiesc ca as reusi.

– Vreau sa te ajut, chaiar vreau. Ar fi trebuit sa fi plecat cu mult timp in urma. Ar fi trebuit sa chiar acum, dar nu sunt in stare. – i-am spus cu toata sinceritatea. Poate daca ea mi-ar cerea-o, am simtit o durere puternica in piept…

– Nu vrea sa pleci- a soptit, privindu-ma intens in ochi, nu era niciun pic de indoiala in ochii ei. M-am simtit ametit si vinovatia m-a lovit din nou. I-am abandonat ochii rusinat.

– Tocmai de aceea ar trebui sa plec. Dar nu-ti face griji. In esenta, sunt o creatura egoista. Tanjesc prea mult dupa compania ta ca sa fac ceea ce trebuie. – i-am confesat.

– Ma bucur- a raspuns, am putut vedea satisfacerea in vocea ei.

– Nu te bucura!- i-am spus luandu-mi mana dintr-a ei, ea inca ignora pericolul, eu am vrut ca ea sa cunoasca adevaratul pericol – Nu numai dupa compania ta tanjesc! Sa nu uita asta niciodata. Niciodata sa nu uiti ca sunt mai periculos pentru tine decat pentru oricine altcineva.

Am privit in gol spre padure. Incercad sa-mi  recuperez calmul.

– Nu cred ca inteleg exact ceea ce vrei sa spui, prin ultima parte, mai ales.

Am privit-o din nou si am zambit in fata curiozitatii ei, care vingea intotdeauna in fata fricii. Inca un lucru in comun.

– ¿Cum sa iti explic? – am meditat -. Si fara sa te sperii din nou…

I-am atins din nou mana Bellei, ca s-o simt mai aproape, ea a luat-o intre ale sale, stragand-o. Mica presiune era asa placuta, caldura ei s-a conectat din nou cu restul corpului meu, am privit mainile noastre unite.

-E uimitor de placuta…caldura.

M-am pierdut un moment in acea senzatie, bucurandu-ma de ea. Dar imediar am revenit la conversatia pe care o aveam.

– Stii ca fiecarui om ii place alta aroma? Unora le place inghetata de ciocolata, iar altii o prefera pe cea de capsuni? – Bella a admis atenta- Scuze pentru analogia castronomica, dar nu m-am gandit la alt mod de a explica.

Ea a zambit. Cum putea i asa de linistita? I-am intors zambetul.

– vezi tu, fiecare om miroase diferit, are alta esenta. Daca inchizi un alcoolic intr-o camera plina cu bere rasuflata, o va bea cu placere,. Dar ar putea rezista, daca si doreste asta, daca e un alcoolic pe cale de vindecare.

»Acum sa spunem ca pui iin camera aceea un pahar cu un Brandy vechi de o suta de ani, cel ami rar si cel mai fin coniac, si umpli camera cu aroma lui calda… Cum crezi ca ar reactiona atunci?

Ne-am privit in ochi, ea stranse din ochi fortandu-se sa inteleaga ce inseamna cuvintele mele, dar eu nu ma simteam satisfacut de cuvintele mele. Am continuat sa gasesc alta analogie.

– Poate asta nu e comparatia ideala. Poate ca ar fi prea usor sa refuze coniacul. Poate ca ar fi trebuit sa transform  alcoolicul nostru intr-un dependent de heroina mai bine.

– Deci – m-a intrerupt ea -, ¿ce spui tu este ca eu sunt marca ta de heroina? – mi-a spus cu un zambet inocent, un zambet care nu-i avea nocul in conversatia noastra, ea tocmai gasise cheia.

– Da, tú esti exact marca mea  de heroína.

-¿Se intampla des asta?  – m-a intrebat cu interes si fara sa arate ca este speriata.

Gata si o particica mica din cap “pajistea”. chiar ma grabesc cand traduc si sunt fff sigura ca am multe greseli de ortografie. Va rog frumos sa ma iertati. Va placut?