1) Confesiuni (prima parte)

Intoarcerea spre casa a fost linistita, parfumul Bellei in masina ma chinuia si ma consola in parti egale. Mi-am amintit momentul de la usa de gimnastica, am fost lovit de un impuls neasteptat, mi-a placut sa-I ating chipul. Am încercat să alunga remuşcare pentru că nu voiam sa murdaresc amintirea.Bella era asa calda, asa suava…

Dar cea mai buna dintre toate, a fost reactia ei. Ea nu a fugit de mana mea inghetata, nu a aratat nici cel mai mic dezgust cand i-am atins fata, din contra arata implinita, atat de emotionata ca mine. Am analizat aceasta noua informatie, banuind ce semnifica, si in ciuda faptului ca eram asa fericit, am ajuns la concluzia ca era gresit, gresit pentru ca nu ma ajuta sa ma pastrez la distanta de ea, gresit pentru ca, acea persoana pe care ea o dorea facea lucrurile asa de dificile.

Intre timp ce silueta casei mele aparea printre copaci, vocile care locuiau acolo imi tipau dinauntru, scotandu-ma din visarea mea. Mi-am amintit ce ma astepta si am suspinat resemnat.

Am scanat mintiile pe rand ca sa stiu ce urma sa infrunt, si ca sa verific starea masinii mele favorite.. Uff. Era salvata.

Am vazut ca nu m-au asteptat ca sa discutam, am putut vedea in mintiile tuturor putina preocupare, putina pentru mine, putina pentru situatie, doua din ele era resemnarea pantry ca nu puteau face nimic in privinta acestui lucru. Rose is Jasper nu ma vor face fericit.

Am intrat pe usa direct in salon, unde se gaseau cei 4 frati ai mei, Rose si Jasper erau singurii care aveau ceva sa-mi spuna, Carlisle, Esme si Alice erau total de partea mea, erau fericiti pentru mine. Emmett, exact, arata compasiune atat pentru supararea lui Rose cat si pentru mine, dupa el, o nebunie totala.

Carlisle si Esme au venit langa noi.

Tensiunea era mare, aceasta situatie parea la fel ca cea de acum cateva saptamani, numai ca acum toata lumea era sigura ca facandu-I rau Bellei nu vom rezolva problema.

Am inceput sa vorbesc eu, am crezut ca asa este correct.

-Ei Bine, stiti cu totii ca Bella a aflat ce suntem, nu voi nega ca am fost imprudent, dar, daca a serveste de ceva, eu nu i-am spus, a aflat ea singura. Secretul nostru este  in siguranta cu ea, ea ne-a demonstrate discretia ei cand m-am pus in fata masinii si acum, merita mai multa incredere daca este posibil.Imi pare rau pentru consecintele pe care aceasta situatie o poate avea , dar… – m-am indoit, era dificil sa spun in fata tuuror, cu voce tare, dar am crezut ca este necesar- dar Bella acum este viata mea, nu exista nicio diferenta intre relatiile voastre si a noastra din punct de vedere sentimental.  Va rog sa respectati alegerea mea si sa o acceptati pe Bella- am privit-o pe Rose- Din cauza vreunui motiv care imi scapa, Bella m-a ales pe mine, mi-a demonstrat curajul ei si toleranta ei, si m-a lasat sa-I vad sentimentele fata de mine. Eu… eu inca nu stiu ce trebuie sa fac, nici nu stiu daca o pot face…- durerea pe care mi-o cauza indoielile mele m-au obligat sa ma opresc.

Gandurile lui Rose erau o grămadă de insulte, gelozie şi neîncredere.

– Esti foarte egoist Edward, ne pui pe toti in pericol, asta este impotriva tuturor regulilor- a spus – este doar o umana vulgara. – S-a gandit, am privit-o cu furie si cu un avertisment in privirea mea. Ea nu-si dorea sa-I dezvalui adevaratele sentimente cu voce tare.

– Si-a dat singura seama? – a intrebat Emmett mirat.

– Ei bine, este o fata desteapta– am spus fara sa-mi pot controla mandria din vocea mea- a gresit de cateva ori- mi-am amintit ce mi-a spus despre paianjen,dar mi-am retinut zambetul, nu era momentul potrivit  – poate i-am dat prea multe piste, insistand ca sunt periculos. – Nu am vrut sa-I numesc pe Quiluetes, Bella s-ar dezgusta daca ar stii ca l-am bagat pe prietenul ei intr-o incurcatura.

– Trebuie sa va amintesc din nou regulile- a intervenit Jasper- Nu noi alegem  persoana pe care s-o iubim, e de inteles- a privit-o pe Alice, stiam ca au vorbit despre mine- ce inseamna aceasta umana pentru tine. Si chiar ma bucur pentru tine. Dar eu am trait in trecut consecintele pentru ca am trecut limitele speciei noastre. Ai incalcat o regula foarte importanta, putem avea probleme si sa ajunga la urechile Vulturilor.

– Eu nu vad aceasta posibilitate- a intervenit Alice- Viziunile mele nu ajung prea departe, stii ca sunt alte decizii care trebuiesc luate ca sa ajungem mai departe Edward. Acum totul este in aer– M-am intors sa ma vad in padure cu Bella, prin mintea lui Alice. Acele 2 optiuni ca intotdeauna. Am clatinat din cap

– Eu…as intelege daca am pleca, nu este dorinta mea, dar daca te gandesti ca daca am ramane este prea riscant pentru familie…as vrea sa fie un mod de a-mi asuma eu toate responsabilitatiile in fata Vulturilor.

– Nu vom pleca nicaieri Edward- a spus Esme cu dragoste in ochii ei.

– Pentru Vulturi nu exista diferenta, complicii platesc la fel ca vinovatii- a intervenit din nou Jasper. Alice l-a privit putin exasperata.

Mintea lui Rose ma insulta incontinuu.- tampit iresponsabil, idiotule, umana aia nu merita toate astea…- un zgomot a iesit din nou din gatul meu, ea si-a ridicat ochii plini de reprosuri pentru mine, Emmett a luat-o in brate, punandu-se intre noi.

Carlisle a inceput sa vorbeasca.

–         Intr-adevar probabilitatea ca Vulturii sa afle, este foarte mica, sunt preocupati de scandaluri mai mari. In plus, chiar daca asa ar fi, singura care ar fii in pericol ar fi chiar Bella.

Carlisle avea dreptate, eu nu incetam sa o expun pe Bella in fata pericolului. Ei bine, m-am consolat, si eu credeam ca acest pericol era foarte mic…

-Edward, noi suntem de accord – a spus punand un brat pe umarul lui Esme, incluzand-o- Ne bucuram de alegerea ta din toata inima, o respectam si suntem incantati sa o consideram pe Bella membra a familiei noastre. Consecintele- l-a privit pe Jasper- daca vor fi, vor fi considerate cand va fii momentul. In orice fel, stiu din propiile experiente, cel putin in trecut, Vulturii imparteau secretul existentei noastre  cu cativa umani.

-Am auzit vorbindu-se despre asta- i-a raspuns Jasper- dar nu cred ca au supravietuit ca umani pentru mult timp. Sa o transformam ar fi o solutie foarte buna Edward, in plus Alice a vazut…

-NU! – Am tipat, suparat- Nu exista aceasta posibilitate.

-Copii, copii va rog- a spus Alice– într-adevăr nu exista nicio schimbare în mod substanţial in viaţa de familie, credeti-mă. Totul va fi bine. In orice caz, sambata noapte voi vedea totul mult mai clar.– Toti o priveau ciudat, in afara de mine care am privit-o cu exasperare.

– ¿Ce se intampla sambata? – a intrebat Emmett, cu curiozitate. Am privit-o cu resentiment pe Alice.

– Voi iesii cu Bella…- am inceput sa zic.

– ¿Ai o intalnire, adolescentule? – a ras Emmett, gluma lui a rupt putin tensiunea din acel moment, asa ca nu am tinut cont ca radea de mine. Alice a continuat.

– Edward se pare ca va lua decizia in acel moment, vad tot acele 2 alegeri ca si saptamana trecuta..odata luata decizia voi putea vedea cu mai multa claritate viitorul.

Am suspinat, fara sa-mi vina sa cred ca intr-adevar ii voi putea face rau Bellei.

– Am incredere in tine Edward, posibilitatile de a-I face rau sunt foarte mici- mi-a zambit, dandu-mi curaj.– Ceea ce fac eu văd clar este că, mâine vom merge la  vânătoare- a spus dintr-o data zambind.

– Este mai bine asa- am fost de accord cu ea.

Esme a luat-o inainte, in ciuda tuturor celor intamplate, ea era fericita, pentru ea totul era bine, dragostea mea era corespunsa si asta era cel mai important pentru ea, in ciuda tuturor riscurilor, Bella ma acceptase exact asa cum eram, era asa de fericita, se gandea la Bella cu multa admiratie si isi dorea s-o cunoasca.

M-am contagiat putin de fericirea ei dintr-o data, Bella ma acceptase asa cum eram, am suspirat emotionat si preocupat in acelasi timp. Amandoua in acelasi timp.

– Multumesc– i-am soptit lui  Esme, punandu-mi mana peste a ei, cand a pus-o pe a sa peste umarul meu. Mi-a zambit din nou.

Carlisle a ajuns la concluzia conversatiei.

– Ei bine  – a spus directionandu-se lui Rosalie si Jasper –suntem de accord atunci , Bella, daca asa iti doresti– m-a privit atunci  -va fi binevenita in familie si se va bucura de protectia noastra.

Toata lumea a fost de accord, Rose suparata, Alice fericita, convinsa ca mai este putin pana isi va incepe prietenia cu Bella. Jasper cu determinare, asta m-a surprins, dintr-o data el era de partea mea. Am vazut in mintea lui Emmett ca va face tot ce este posibil ca s-o indulceasca putin pe Rose. Esme is Carlisle erau fericiti.

– Multumesc, Carlisle. Multumesc tuturor. – le-am multumit din inima, inca nu eram sigur ca va fi cel mai bine pentru Bella sa faca parte din familie, dar faptul ca au fost de accord sa  o primeasca in familie m-au facut foarte fericit.

Putine ore mai tarziu am alunecat pe fereastra Bellei, ascunzadu-ma intre umbrele pe care le cunosteam asa bine, ca sa o observ cu atentie, ca sa observ tot ce subconstientul ei voia sa-mi arate.

Dar in noaptea asta era diferita, ea era foarte nelinistita si se misca mereu, si eu am inteles imediat de ce. Electicitatea care s-a nascut in aceasta dupa-amiaza in clasa de biologie a invaluit camera ca o ceata, inchisi intr-un balon. M-am vazut tarat pana langa patul ei, si m-am oprit la cativa centimetri,  ingrozit ca am ajuns acolo fara sa-mi dau seama, dar fara a fi in stare sa ma intorc.

Magnetul isi facea efectul, de data asta multiplicat de o mie de ori. Ii putea simtii caldura corpului, puteam vedea ca si cum ar avea culoare.

-Edward- a soptit

I-am privit buzele fix, hipnotizat, pareau asa suave, asa dulci, am pus mana, voiam doar sa le ating , sa le simt textura…am ridicat putin mana, ducandu-ma spre chipul ei.

I-a scapat un gemet din visele ei.

Am scapat din transa, speriat ca am ajuns asa departe, m-am intors in intuneric, luptand contra atractiei uriase care voia sa ma duca langa ea. Am rupt cuarda invizibila si m-am refugiat in leagan.

Gandurile mele ma innebuneau, imi simteam pielea plina de electicitate, respiram cu dificultate din cauza efortului, nu-mi aminteam nimic, pana in acel moment, m-ar fi costat atat de mult  ca si cum mi-as fi luat aerul.

In mintea mea se lupta dorinta de a o atinge contra remuscarii ca aproape am facut-o, si daca cautam, la fel, puteam gasii monstrul, dezmormantat pentru excitare, mormaind dar resemnat foarte in fund fata de celelalte, ei bine, asta era aproape bine, nu?

Cum am ajuns asa departe? Ce s-ar fi intamplat daca as fi atins-o?

Am luat aer, focul din gatul meu si veninul  care imi inunda gura, mi-a dat ideii despre care ar fi raspunsul. Niciodata nu va trebuii sa o ating lasandu-ma dus de un impuls. Niciodata nu ar fi trebuit sa-mi pierd controlul. Fara sa faci greseli, mi-am amintit.

Bella s-a trezit un moment, confuza, eu m-am adancit mai mult in umbra tinandu-mi respiratia, total nemiscat, dupa cateva secunde s-a intors si a continuat sa doarma nelinistita.

M-am asezat in leagan. Trebuia sa ma controlez mai bine, sa fiu constient in fiecare moment de miscarile mele, dar voi ajunge sa innebunesc sa tot lupt impotriva dorintelor mele. Ei bine, mi-am dorit sa o omor si nu am facut-o, sa controlez celelalte ar trebuii sa fie mai usor decat aia, nu?

Nu. A omora-o nu a fost coerent cu ce eram eu , cu lupta mea interioara dar nu eram un monstru. Si mai tarziu, sa ma mentin in acea decizie a fost cel mai usor, daca o iubeam n-o omoram era parte din acea dragoste. In schimb sa-I sarut buzele, sa-I ating chipul…era ceva provocat de dragoste, era ceva ce eram aproape convins, daca ea isi dorea, mi-am amintit conversatia ei cu Jessica, cum a raspuns cu deceptie la intrebarile ei daca eu am sarutat-o, ca ea nu era “dintre ãiã”. Aş fi in stare s-o sarut fara sa-I fac rau?

Imaginile cu dorinta mea imi dansa prin minte, buzele ei dulci, pielea ei suava, mirosul ei irezistibil, pielea ei deschisa, parul ei inchis, zambetul ei tiern…totul se misca in capul meu, ametindu-ma, m-am imaginat sarutand-o, imbratisand-o cu grija, savurandu-I rasuflarea, îngropandu-mi chipul in  scobitura gâtului ei perfect…suficient! M-am apropiat de fereastra, trebuia sa ies de acolo imediat, m-am intors pentru un moment ca s-o privesc din nou, indoindu-ma un moment, ma durea atat d mult sa ma despart de ea, ei bine, mai lipseau 4  ore, si voi fi in fata usii ei cu masina mea.

va place? Ca sa stiu daca voi continua sa traduc.