Va rog lasati-va ficurile aici. Vreau sa citesc cat mai multe ficuri twilight.
Vreti?
4) Confesiuni ( partea a 4) February 12, 2011
Este masina unuia dintre Culleni, zvonul era adevarat atunci, o fi Bella inauntru cu el? Asta nu-mi place deloc, va trebui sa vorbesc cu ea sau cu Charlie…- a gandit omul mai in varsta, am putea vedea ca statea pe scaunul copilotului, in timp ce conducea un copil de vreo 15 ani . Era unul dintre Quileutes fara indoiala.
–Sigur Bella este in casa– s-a gandit cealalta voce cu entuziasm, in timp ce in mintea lui se amestecau niste imagini cu Bella pe plaja. Ala trebuie sa fie Jacob Black si omul care i-a mentionat pe membrii familiei mele era tatal lui Billy, descendentii lui Efrain.
-Lucru rau- am mentionat
Am stras din dinti, muschii mei s-au tensionat, am incercat sa-mi controlez zgomotul ce voia sa-mi scape din gat.
-Ce s-a intamplat?
-Alta omplicatie- am spus, privind-o o secunda, nu voiam ca ea sa cunoasca acea parte din mine. I-am intors privirea. I-am auzit gandurile, ca si cum, el ar fi stiut ca eu I le pot auzii. Pline de avertisment si reprosuri.
–Asta nu este bine deloc, este foarte periculos. Ce urmareste? Este doar un copil? O fata inocenta. Ce inseamna asta? Va trebuii sa reunesc consiliul, ei niciodata nu s-au apropiat atat de mult de un uman, chiar daca nu incalca tratatul trebuie sa fim in alerta.Si trebuia sa fie tocmai fiica lui Charlie. Cum as putea sa o avertizez? Se va supara din nou si va incepe sa-I numeasca pe Culleni-I …. Pare ca si el m-a recunoscut… Nici sa te gandesti sa-I faci rau fetei, sugator-de-sange.
M-am simtit iritat si in acelasi timp putin trist, temerile lui erau total justificate. Dar furia era sentimental predominant, din cauza ostilitatii tatalui si din cauza sperantelor fiului…
Bella a iesit din masina confuza, a privit masina neagra fara sa inteleaga nimic.
Am accelerat motorul, fara sa-mi schimb privirea de la Quileutes, si am iesit de acolo cat mai repede cat masina mi-a permis. Am apucat sa ascult cum baiatul o salute pe Bella.
M-am indepartat de acolo fara un drum fix, voiam sa-mi miscorez furia si sa-mi limpezesc mintea putin, sa las sa-mi treaca acea senzatie, acea nevoie de “vanatoare”. Degetele mele erau inclestate pe volan, le-am indepartat putin, nu voiam sa le rup. Putin kilometrii mai incolo am oprit masina.
Am tras aer profund, mirosul Bellei mi-a inundat plamanii, si in ciuda durerii, mi-a servit de balsam. Ea stia sa manevreze situatia. Era abila. In realitate ce m-a alterat a fost actitudinea, instinctul. Asta nu era treaba lor. Nu am incalcat tratatul, ei ar avea mai multe de pierdut decat noi. Incetul cu incetul am inceput sa-mi recapat controlul si furia i-a cedat locul curiozitatii, ca de obicei, ce o face acum Bella? Ar indraznii batranul sa vorbeasca despre noi? Ce o gandii Jacob de Bella?
Am realizat ca Jacob era intr-adevar emotionat sa o vada, inainte ca tatal lui sa devina tensionat cand m-a vazut, si preocupatia si curiozitatea va sterge putin nelinistea din mintea mea.
Am pornit masina si am intors-o, indreptandu-ma din nou spre casa Bellei. Am parcat la o distanta prudenta, in afara rutei catre La Push. Nu voiam sa ma mai intalnesc cu ei.
Am gasit-o pe Bella cu ajutorul ochilor lui Jacob, o privea entuziasmat, in timp ce ea gatea. Am putut vedea cum copilul analiza frumoasa stralucire a parului ei in slaba lumina a becului. Si am putut vedea ca umerii Bellei erau tensionati, era nervoasa. Gandurile copilului asta nu erau asa dezgustatoare ca cele ale lui Mike, chiar si asa gelozia ma lovea cu putere.
– Ei bine, cum merge totul? – a intrebat-o.
– Destul de bine– i-a raspuns, zambindu-I sincer. Corpul Bellei s-a schimbat cand i-a auzit vocea lui Jacob, am vazut cum umerii ei se relaxau, a disparut tensiunea ca prin magie- Si tie? Ai terminat masina?
Baiatul i-a raspuns. Bella se simtea foarte bine in jurul lui., conversatia a fost comoda si naturala. Era o specie de prietenie intre ei incat m-a surprins, si m-a suparat putin. Ei bine, ea mi-a spus ca este un vechi prieten al familiei, in plus se cunosteau de mici. Acea deductie nu mi-a ridicat umorul. Cat mi-ar fi placut sa fiu eu langa ea in bucatarie, in acea casa in timp ce ea era treaza, vazand cum se descurca in viata ei cotidiana.
Am vazut masina mea in mintea baiatului.
– ¿Este ceva ce nu functioneaza la masina? – a intrebat-o dintr-o data
– Nu- a raspuns Bella uimita
– Ah. Am intrebat vazand ca nu conduci masina – Bella a devenit putin tensionata, s-a intors catre mancare ascuzandu-si fata.
– Am fost la o plimbare cu un prieten- a mintit.
– O masina buna- a comentat cu adimiratie- dar nu am recunoscut conducatorul. Am crezut ca cunosc majoritatea baietilor de aici.
Bella a dat din cap si a ramas tacuta. Cu speranta ca o va lasa balta.
-Tata a parut ca-l cunoaste de undeva.
Bella a facut un effort ca sa schimbe subiectul, rugandu-l sa-I dea niste farfurii, dar Jacob era decis sa-I scoata informatia, chiar daca era putin rusina de propia insistenta, era un baiat tenace.
– ¿Cine e? – a intrebat-o direct.
– Edward Cullen – a zis Bella, dupa ce a rasuflat resemnata. M-Am surprins zambind dintr-o data, auzind din nou numele meu pe buzele ei si vazand stralucirea pe care o avea ochii ei cand a spus.
Jacob a inceput sa rada, eu si Bella il priveam uimiti.
– Atunci, presupun ca asta explica totul- a explicat- ma intrebam de ce tata se comporta asa ciudat.
Jacob era foarte sincer, si am putut afla si eu ca ceea ce a zis Bella in masina era adevarat, nu credea nici macar un cuvant din vechile legende.
– Este adevarat. Nu-I place pe Culleni.- a disimulat Bella.
– Batran superstitios – a murmurat putin suparat.
– Nu crezi ca-I va spune lui Charlie, nu-I asa?- l-a intrebat Bella cu vocea joasa. Jacob s-a distras o secunda, pierzandu-se in culoarea ochilor ei, in linia de preocupatie care era intre ei, eu am strans din maini inconstient, intotdeauna trebuia sa ma controlez cand vedeam acea expresie, voiam sa i-o indrept cu degetul meu.
– Imi place – a gandit Jacob, facandu-ma sa-mi strang pumnul mai tare, din motive diferite-Are niste ochi asa dulci. O fi Edward iubitul ei? sper ca nu, dar …cred ca da.– s-a gandit resemnat- Ma indoiesc– a zis in sfarsit- Cred ca Charlie i-a zis ceva ultima data, si d atunci nu au vorbit mult. Cred ca in seara asta este reintalnirea, asa ca nu cred ca tata ii va mai mentiona de ei.
Am văzut usurarea, slab deghizata într-o încercare de indiferenţă, pe faţa Bella.
¿Tatal Bellei s-a suparat cand Billy a mentinat pe membrii familiei mele? Ii placem sefului Swan? Mi-am amintit de ziua cand Bella a facut accident, cand el a vorbit cu tatal meu, in acel moment nu i-am dat multa importanta, dar am vazut admiratia si respectul in gandurile lui.
Mintea mea a zburat in trecut, plin de speranţă. M-o vedea Charlie cu buni ochi ca iubitul Bellei? Esti un vampir, mi-a amintit o voce cinica din mintea mea, vocea mea, dar am indepartat-o. Stiam ca nu ma va accepta niciodata ca un vampir, dar el niciodata nu trebuie sa stie asta. Dar familia mea era buna pt el, chiar ne-a aparat in fata celui mai bun prieten al lui. M-ar putea vedea ca un baiat adecvat pt fata lui? Mi-am imaginat aceeaşi scenă care este acum in salon, dar înlocuindu-i pe Billy si Jacob Black cu mine.
Am dat din cap. Ma vad eu potrivit pt fiica sa? Nu, m-am gandit cu tristete. Eu nu eram potrivit pentrru Bella, in niciun mod. Nici macar nu eram sigur pt ea. Am stat ca protector, si ma justificam in viata ei, dar in realitate eu eram cel mai mare pericol al ei, pt ca ea avea incredere in mine, ea era dispusa sa riste, isi punea viata in mainile mele, in mortalitatea mea indoielnica , avea incredere in iubirea mea pt ea, pt ca era nenumarabila si devastatoare, da, asa era. Dar era ceva nou şi imprevizibil. Eu de abia invatam sa o manevrez, sa ma descurc.
Am dat din cap din nou. Voi incerca sa ma descurc. Momentan iesea bine.
Era de neiertat ca o puneam in pericol…
Batalia a inceput din nou in capul meu, de o parte si de alta. Le-am ordonat tacere.
Am inchis ochii si am privit-o pe Bella prin ochii lui, mereu atenti, a lui Jacob Black. Prea atenti. Si asa vor fi, m-am gandit, asteptandu-si sansa daca eu i-o dadeam, si ceva imi spunea ca acest baiat, chiar daca era mai mic decat Bella, era un rival ptr mine. Cel mai rau dintre toate era ca am putut vede prin intermediul ochilor lui ca era un baiat bun, de sentimente bune si inima transparenta. O admira pe Bella, ii placea, chiar daca nu avea multa speranta. Eu stiam cat de usor era ca acele sentimente sa devina mai puternice, eu am trait asa ceva. Si Bella… ea se comporta cu el cum n-a mai facut-o cu nimeni. Mi-am reamintit cum a reactionat in bucatarie, ea era tensionata din cauza situatiei,si vocea lui a linistit-o dintr-o data…
Au venit in mintea mea cuviintele lui Carlisle de ieri: Trebuie sa fie un drum, o cale. Si eu, fiind total egoist, chiar daca eram convins ca niciunul dintre ei n-o meritau, o voi cauta.
GATA si capitolul 4 ( 1 la autoare :))) e mare rau. Va place?
3)Confesiuni (partea a 3) February 8, 2011
Ora de biologie, inca mai erau cateva minute de vazut din film. De aceasta data mi-am indepartat scaunul cat mai departe posibil de Bella. Nu mi-a servit de nimic. Canddomnul Banner a insistat sa intrerupa lumina, parea ca am incendiat, in acelasi timp, aveam impresia ca scaunul se apropia de ea si l-am lasat.
Bella s-a indreptat spre masa, sprijinindu-se pe bratele ei fine si subtiri. Corpul ei era tens, parul ei ii acoperea spatele, mi-am tinut mainile cu forta ca sa n-o ating, ca sa n-o mangai. Si daca o atingeam numai putin? Nu era chiar teribil. NU, daca ma lasam dus, dupa nu ma mai puteam oprii…dar, daca o faceam constient, controlandu-mi tot corpul, controlandu-ma la maxim, doar o secunda…?
Domnul Banner a aprins lumina, taindu-mi gandurile. Finalul dilemei.
Am condus-o pana la sala de gimnastica, in liniste. Mi-am dat seama ca eram decis sa o ating din nou. Am renuntat sa mai lupt c mine insumi, asra nu parea sa functioneze, sfarsiam neascultandu-ma constant, in schimb, daca imi permitam un gest total controlat, ar fi mai usor, important era controlul.
S-a intors, uitandu-se direct in ochii mei, incercand sa-mi citeasca gandurile.
Mi-am ridicat incet, dandu-i posibilitatea de a se retrage daca asta isi dorea, ea s-a inclinat inconstient spre mine. Mi-am acomodat mana pe obrazul ei, mangaindu-l suav, simtindu-i bataile pulsului ei, simtind ca zbor pana la mandibula sa, simtindu-i dulcea sa caldura, pielea ei suava ca matasea, asa fragila, asa pretioasa…SUFICIENT!
M-am intors si m-am indepartat incet. Am reusit sa ma opresc, am fost constient in tot acest moment, am controlat situatia. Nu a fost chiar asa dificil. Si speranta s-a intors in mine, de aceasta data visam sa o ating din nou fara sa-i fac rau. Sa fiu in stare sa ma bucur de caldura ei pana cand alarma din gatul meu imi indica cand sa ma opresc. Mereu inainte ca veinul sa ajunga in gura mea…
Am vazut-o prin ochii lui Mike, care o privea suparat, amestecand imaginea ei, cu imaginea mea de la cafetarie, vazandu-ma prin ochii lui mi-am dat seama ca nu am pierdut atitudinea, cand era vorba de Mike, ochii mei de pradator reflectau clar ce eram eu.
M-am intalnit cu Emmett in drum spre clasa de spaniola:
-Buna, copile. Ce faci? Uite, te vezi extraordinar- de data asta nu m-a mai mirat intrebarea lui.
-Exact asa ma simt- i-am spus zambind.
-Ia uite- a repetat- ce s-a intamplat cu tragedia care mereu te urmarea? Remuscarile si reprosurile?
-Vor revenii, sigur- i-am spus- dar acum le-am dat liber.
-Asa imi place, copile. Trebuie sa te relaxezi.
M-am intalnit cu Ben in fata usii, mi-a dedicat o privire nu prea prietenoasa. Ops! Am uitat povestea cu Angela. M-am uitat in mintea lui cautand niste piste, nu a fost greu, imediat a inceput sa se gandeasca la ea, dar inca nu si-a facut curaj, chiar daca parea pe punctul de a face-o. Ei bine, voi fi pe faza daca va avea nevoie de alta impingere.
–Te-ai gandit la alt experiment uman pentru astazi? Vreo alta poveste tragica de dragoste adolescentina, in afara de a ta, ca sa o manipulez?– s-a gandit Emmett. Amintindu-si de jocul de ieri. Eu am negat cu capul fara sa-l privesc. – Ce pacat, m-am distrat.”
M-am uitat repede in sala de gimnastica, doar putin, nu voiam sa se supere ca ieri, am vazut ca Bella cu Mike inca se juca badminton, chiar daca Mike o ignora complet, plin de resentimente. Mai bine, m-am gandit, asa ea nu-si va face rau astazi.
A sunat de iesire, am iesit intr-un mod uman indreptandu-ma spre sala de gimnastica, m-am despartit de Emmett facandu-i un gest cu mana, am auzit cum se indeparta meditand cat de grav poate fi ce am eu, nebunul nu avea leac. El era total constient ca-l ascultam eu.
Am asteptat-o pe Bella in fata salii de gimnastica, l-am vazut iesind prima data pe Mike, care a facut un efort urias ca sa nu ma priveasca, dar cand a trecut pe langa mine, nu m-am putut abtine si am marait putin, de o forma aproape imperceptibila. Dar s-a parut ca a auzit si si-a marit pasul in timp ce i se accelera inima. Am zambit satisfacut. Stiam ca nu trebuia sa ma joc, era periculos,dar astazi nu era posibil de a ma mentinepe tusa. Ar trebuii sa invat sa ma comport mai bine, m-am certat. Dar satisfactia nu a disparut deloc.
Bella a iesit in sfarsit, usurarea ei cand m-a vazut era observabila din nou, zambetul ei amplu m-a luat pe nepregatite, m-a uimit total, i-am intors-o imediat. Ma puteam obisnuii vreodata cu asa? Nu credeam. Cum o puteam eu merita? Era imposibil, era un cadoul pe care ar trebuii sa-l refuz rusinat, dar eram prea egoist ca s-o fac.
Am mers impreuna pe sala. Inainte de a ma contrazice cu eterna mea dilema o ating sau nu? I-am pus urmatoarea intrebare, doar nesaturata mea curiozitate era in stare sa diminueze restul dorintelor.
De data asta am intrebat-o despre Phonix. Voiam sa cunosc pana si cel mai mic detaliu al vietii ei, care a fost drumul care a condus-o pana la mine.
Aceasta tema incendia o lumina speciala in ea, cuvintele ei deveneau mai fluide, vorbea cu entuziasm de fiecare lucru pe care l-a facut cand totu l avea de-a face cu lumina, solul si caldura. Am simtit durere, simtindu-i nostalgia, stiind ca ii era dor de viata sa veche, in care eu n-aveam loc.
Conversatia a devenit interesanta spre dumul de acasa si dupa-amiaza am stat in masina, am fost constient de cum se schimba culoarea cerului, si cum picaturile loveau caroseria masinii, izolandu-ne mai mult de toate, si daca s-ar putea, de toata lumea.
Masina era plina de ea, vocea ei, mirosul ei, prezenta ei. Neincetnd sa-i acord atentie, ii observam gesturile, miscarile suave ale buzelor ei, mangaind cuvintele, se simtea din ce in ce mai relaxata vorbind despre ea insasi, tonul ei a trecut de la timiditate la entuziasm, dandu-i un nou sens la tot ce zicea. Mainile ei zburau in fata mea, schimband aerul, dar mirosul era din ce in ce mai tolerabil, focul din gatul meu, fara sa se opreasca, parea mai linistit.
Bella isi descria vechea ei camera cu atat de multe detalii incat nu mi-a fost dificil sa gasesc un loc unde m-as fi ascuns ca sa-i pot veghea de acolo visele, binenteles ca pe ea o satisfacea mai mult vechea camera, m-am abtinut sa-i spun cat de mult imi place asta, se supunea ca n-am fost niciodata…imtr-o zi voi fi nevoit sa-i vorbesc despre vizitele mele nocturne, m-am simtit rusinat cand m-am gandit la asta. Cum o va lua? Imi amintesc cum s-a suparat cand si-a dat seama ca am supravegheat-o la ora de gimnastica, dar, mi-am amintit cu cat calm a reactionat cand a aflat ca am urmarit-o pana in Port Angeles…singurul lucru in care as putea fi mai mult decat sigur erea ca reactia ei va fi imprevizibila.
Am auzit cum se apropia masina lui Charlie, va ajunge in cateva minute.
-Ai terminat? – m-a intrebat cu usurare, cand nu a mai vorbit si eu nu i-am pus alta intrebare.
-Nici putin, dar tatal tau va fi in curand acasa.
-Charlie? Este asa de tarziu?- a intrebat surprinsa privind prin intermeiul parbrizului.
Cerul era de ceva timp inchis din cauza furtunii, dar eu am putut diferentia in orizont, subtilul schimb de lumina anuntand amurgul.
-Este ora amurgului– am murmurat ganditor, in timp ce rememoram toate reflectiile care, pe parcursul existentei mele am facut in acest moment al zilei. Va trebuii sa readaptez ca pe toate celelalte? Nu, inca eram trist, amurgul anunta acum ca este timpul sa ma separ de Bella. M-am lasat din nou luat de impulsul ca ea sa ma cunoasca, m-am intors ca s-o privesc in ochi.
-Este ora cea mai sigura pentru noi. Momentul cel mai usor, dar si cel mai trist,intr-un fel…sfarsitul altei zile, reintoarcerea noptii. Intunericul este prea predictibil, nu crezi?
-Imi place noaptea. Niciodata nu vom vedea stelele fara intuneric- mi-a spus putin emotionata, dar imediat si-a schimbat expresia, privind incruntata- Nu ca aici se vede mult.
Nu am putut face altceva decat sa rad de noua ei problema.
-Charlie va fi aici in cateva minute, te poate gasi aici…doar daca vei sa-i spui ca vei merge cu mine la o plimbare sambata…- i-am spus, nerabdator, chiar daca eram convins de negatia ei.
-Multumesc, dar nu- a spus in timp ce-si aduna cartile- Atunci, maine este randul meu?
– Cu siguranta NU- i-am spus amuzat, dar prefacandu-ma indignat- Nu ti-am spus ca am terminat, nu-i asa?
-Ce a mai ramas?
-Vei afla maine- I-am spus zambindu-i, in timp ce intindeam mana ca sa-i deschid usa. Am auzit cum inima ei a inceput sa galopeze cand m-am apropiat, m-am indoit o miime de secunda daca sa ma intorc, daca ma intalneam cu chipul ei, doar voiam sa-i ating obrazul sau cu al meu, sa-i simt caldura pielii ei contra a mea…dar dintr-o data niste ganduri ostile m-au rupt in bataie din transa mea, punandu-ma total in garda. CONGELANDU-MA!
Continuarea va venii curand. (mie mi-a placut foarte mult ce i-a facut Edward lui Mike =)))
2) Confesiuni ( partea a doua) February 5, 2011
M-am intors in casa ca sa ma schimb, totul era linistit, ii vedeam doar pe Carlisle si Esme, care erau in salon, Carlisle era pe punctual de a pleca la spital. M-au salutat cu un zambet curios, au vorbit despre mine si chiar daca erau preocupati de situatie, sentimental de bucurie inca predomina in mine. Le-am intors zambetul multumindu-le. Ceilalti erau tot in casa, dar bucurandu-se de putina intimitate.
Dupa ce m-am schimbat m-am asezut putin la pian, cand nu eram cu Bella imi placea sa-I cant melodia ei ca sa-mi tina acompanie.
Emmett a coborat dupa putin timp, m-am ridicat de la pian si i-am indicat ca astazi voi pleca din nou singur. A acceptat cu un zambet hazliu. S-a abtinut sa faca comentarii, dar sigur, eu I le puteam vedea in minte, cum sa nu, radea de mine. Nu o facea cu intentie rea, doar i se parea totul asa hazliu.
Mi-am oprit masina pana in strada Bellei, asteptand ca tatal ei sa plece. Am cautat mintea lui Charlie si sunetele lui Bella, doar ca sa vad daca ea este treaza, ca sa stiu aspectul ei din aceasta dimineata, el se uita la chiuveta, dar ştiam că ea era în cameră, deşi el nu a spus nimic despre imaginea sa.
Charlie era preocupat pt fiica lui si pt banchet, preocupat gandindu-se ca ea nu s-a dus pt ca n-a fost invitata de nimeni, dar nu stia cum sa atinga subiectul fara sa-I raneasca sentimentele fiicei sale, am ras intre dinti, daca ar stii el prin cate a trecut fiica sa ca sa nu mearga la banchet . În ciuda intenţia mea iniţială pentru a le oferi intimitate, curiozitatea m-a ajuns din urma.
– In sambata asta… – a spus in timp ce se apropia de chiuveta si a deschis robinetul
– ¿Da, tata? – Vocea Bellei suna precauta.
– ¿Inca esti incapatanata sa te duci in Seattle?
¿Ii va spune adevarul tatalui ei? ¿Ii va vorbii de mine? ¿despre schimbul de planuri? Asta mi-ar fi placut.
– Asta era planul. – A zis Bella, fara sa minta si fara sa spuna adevarul.
– ¿Esti sigura ca nu vei putea sa te intorci la timp ptr banchet?
– Nu ma voi duce la banchet, tata. – Ea a spus furiosa şi a schimbat subtil subiectul. Am fost frustrat, am vrut Charlie sa se fi întors pentru a-i vedea expresia Bellei, trebuie să fie fermecătoare …
– ¿Nu te-a invitat nimeni? –a indraznit sa intrebe pana la urma
– Este fata care alege..
– Ah. – a raspuns Charlie, conversatia asta nu l-a lamurit mult si si-a multiplicat preocuparea, dar nu a zis nimic. In sfarsit a privit-o pe Bella, ca sa-I faca un gest cu mana de ramas bun. Ea era minunata in aceasta dimineata, s-a imbracat cu un pulover verde, de aceasta data marimea ei, era mult mai bine decat pulloverul enorm de ziua precedenta, dar nu se puteau compara cu camasa albastra de acum două zile…mi s-a parut ca era obosita, dar nu am putut vedea clar din mintea confuza a lui Charlie. Ei bine, voi avea rabdare, trebuia sa plece curand.
Charlie a plecat cu masina de politie, am apropiat Volvo de casa si am lasat-o in fata usei. Dupa cateva secunde a aparut chipul Bellei sus, la fereastra, ochii ei s-au luminat inconfundabil de fericire vazandu-mi masina. Ea nu m-a putut vedea pe mine. Dar daca m-ar fi putut-o face, ar fi vazut exact ce am vazut eu in ochii ei.
Un zambet inconfundabil s-a instalat pe buzele mele, si nu am mai putut scapa de el, chiar daca am incercat, doar am reusit sa-l fac mai mare. A fost mândria mea care a scapat de sub control şi fericirea zboara în interiorul pieptului meu. M-am uitat pe furiş cand se apropia cu pasi retinuti, dar joviali, parea ca se controleaza ca sa nu sara in sus, a deschis usa masinii si mi-a dat cel mai frumos zambet pe care l-am vazut vreodata, eu in schimb nu am reusit sa scap din prima.
– Buna ziua. Cum esti astazi? – Am văzut consecinţele noptii sale agitate sub ochii ei, ochii ei aveau cercurile intunecate aproape la fel de clare ca ale mele.
-Bine, multmesc.- mi-a spus, debordand entuziasmul. Ce astepta? Ea intotdeauna raspundea la fel la aceasta intrebare.
– Pari obosita- am insistat
– Nu am putut dormii- a marturisit intr-un final, in timp ce-si aranja parul, ce a facut sa circule aroma sa prin toata masina, alimentand focul din gatul meu…
Duleros dar suportabil, am zambit mandru de controlul meu.
-Nici eu- am glumit. Am pornit masina si am pornit spre liceu.
– Asta este adevarat. Presupun ca eu am dormit putin mai mult ca tine- mi-a spus razand. Ar putea exista un sunet mai frumos in aceasta lume?
– Pariez ca asa este- i-am spus, amintindu-mi chipul ei in timp ce dormea noaptea trecuta.
– Ce ai facut noaptea trecuta?- intrebarea ei m-a uimit, ca si cum ea m-ar fi putut vedea aseara in camera ei. Am ras intre dinti , asta era imposibil, oricum nu-I voi raspunde la intrebarea asta.
– Nu vei scapa. Astazi este randul meu sa pun intrebari.
-Ah, este adevarat. Ce vrei sa aflii?- a intrebat , putin exasperata
-Care este culoarea ta favorita? –
Voiam sa stiu totul despre ea, trebuia s-o cunosc pana la cel mai mic detaliu. ea si-a dat ochii peste cap.
-Depinde de zi
-Care este culoarea ta favorita astazi? – am insistat. Intre timp ce vedeam culoarea albastra de la camasa sa. .
– Maroul, probabil- mi-a spus
– Maroul? – am intrebat straniu
– Sigur. Maroul semnifica caldura- nostalgia s-a introdus in vocea ei- Mi-e dor de maro. Aici este o substanţă verde, moale si pufos acoperă tot ce trebuia sa fie maro, trunchiurile arborilor, pietrele, pamantul. – Asta avea sens. Maroul era culoarea orasului pe care il iubea, in care a crescut.
Uitandu-ma in ochii ei ciocolatii, frumosi si brilianti m-am gandit ca de astazi inainte maroul va fi si culoarea mea preferata. La fel era si parul ei inchis. L-am privit, intrebandu-ma daca era asa suav cum parea. Doream sa-l ating.
-Ai dreptate. Maroul semnifica caldura.
Mi-am ridicat mana si i-am atins parul de pe umar, dandu-l pe spate…era mai suav decat aparea. Inima ei s-a oprit, a înclinat uşor capul spre mâna mea.
Am ajuns la liceu, m-am dat intr-o parte cu scuza ca trebuie sa parchez masina, in timp ce-mi retrageam mana, cu mare efort, din nou pe volan. Ce s-a intamplat cu acel “nu voi face greseli”? Mi-am reprosat singur, remuscarea ma ardea asa de tare precum setea, oare nu voi fi in stare sa ma controlez? Trebuia sa ma controlez mai mult… de fapt in realitate …nu faceam niciun rau, nu? Ei se parea ca-I place. Incepeam sa-mi justific actele…eram de neiertat. Fara sa comit greseli, mi-am repetat. De fiecare data o faceam mai putin convins…am facut alta intrebare aleatorie, ca sa ma distrag pe mine insumi.
– Ce CD ai pus in aparat? – am intrebat, supararea cu mine insumi din voce am facut-o main dulce.
– Ultimul lui Linkin Park. – Mi-a spus.
Am zambit, si eu aveam acel CD in masina mea. Altceva comun cu ea, muzica parea ca ne uneste. Am deschis compartimentul unde aveam CD si am scos unul.
– De la Debussy la asta?- am glumit, aratandu-I caricature, ea l-a privit mirata.
Am deschis usa masinii, si am incercat sa merg, cat mai repede uman posibil, ca s-o pot deschide pe a ei. De data asta am avut noroc, s-a incurcat cu centura de siguranta si mi-a dat timp ca sa-I deschid usa, m-a privit in timp ce o tineam deschisa si mi-a dat un zambet ucigator.
Am mers impreuna cat mi-a permis, simtind caldura sa dar fara contact fizic. A trebuit sa lupt contra mainii mele, care voia cu disperare sa o atinga pe a sa. Am facut-o pumn, de fiecare data era mai dificila.
Tot ce am reusit in acea zi a fost ca in sfarsit Bella mi-a spus 2 secrete, punand detalii pe lista mea. Totul era unit intr-o forma subtila cum era ea, filmele ei favorite imi indicau ca era romantica, cartiile ei, aproape toate erau cu personaje complicate, pline de imprefectii umane, situatii in care dragostea nu iesea intotdeauna victorioasa. Niciodata nu mi-a dat un titlu favorit, -a declarat nepunticioasa da aleaga una dintre cartiile ei sau filmele. M-a surprins cat de putin a calatorit, in clase eram visator, gandindu-ma ca o voi duce in niste locuri care ii plac…Vocea ei a intrat in capul meu ca o melodie, sunetul cel mai frumos de care m-am bucurat vreodata, eram in stare sa ma indepartez de toti ceilalti, sa numai ascult pe nimeni atunci cand Bella imi vorbea. Bella era centrul universului pentru mine, cel mai important si interesant.
La pauza de masa am asteptat-o in fata clasei sale din nou, ma bucuram de schimbarea chipului ei de fiecare data cand ma vedea acolo. Ma bucuram in special atunci cand nu ma vedea imediat ca sunt acolo si ma cauta cu privirea nelinistita, pana cand ochii ei ii gaseau pe ai mei si se umplea de pace, si obrajii ei de o culoare delicioasa.
– Buna – i-am spus zambaret.
– Buna – Mi-a spus, fara sa-si ascunda entuziasmul.
Am mers a in liniste pana la cafetarie. Astazi, chiar eram mai relaxat. Relaxat pentru ca Bella imi cunoastea secretele si ca familia mea a acceptat-o pe Bella. Nu stiu daca era acea senzatie care ma facea sa ma simt mai relaxat, la fel si in schimbarile mele de umor, in lupta intre dorintele mele si ce este corect, dar dovezile de afectiune ale Bellei nu-mi mai cauzau preocupare. Si de ce sa neg, imi simteam inima scufundata in dragoste. Nu mai era vorba de speranta, acum este realitatea.
Cand am intrat in cafetarie , gandurile lui Mike mi-au atras atentia, astazi erau mai invidiosi si erau mai atenti pe ea decat pe mine.
-As vrea sa fiu eu cel care merge langa ea, sa o iau de talie. Sper sa se sature repede de acest ciudat…
Cand o acompaniam pe Bella , care mi-a luat-o inainte si a luat o tava, m-am intors la el si i-am dedicat un zambet infricosator, cu toata intentia de a-l speria. Am vazut cu satisfactie cum chipul lui devenea alb, la fel ca si mintea lui. Jessica care statea langa el, si-a dat seama de reactia sa, dar cand a privit unde se uita Mike a inghetat. Ne-a vazut pe mine si pe Bella de la spate. Nu m-a interesat catusi de putin ce credea despre asta.
-Ia ceva si pentru mine- i-am reamintit Bellei, vazand ca si-a luat numai un mar si o limonada.
-Ce ai pofta sa mananci astazi? – m-a intrebat cu un zambet rautacios pe buze.
Definitiv, mi-am confirmat ca simtul ei de umor este morbid. Ei bine, odata asumat mi s-a parut amuzant, sa rad de propiile ei slabiciuni, am inceput sa ma indoiesc ca ea ma lua in serios. I-am continuat putin jocul.
-Humm..vad mancarea mea preferata chiar in fata mea…dar stii, sunt la dieta- Am privit-o, zambindu-i rautacios. Am auzit cum inima ei se accelera, am speriat-o? Obrajii ei s-au inrosit si s-a intors inapoi spre mancare.
-Atunci pizza?- m-a intrebat fara sa ma priveasca, inca mai avea putin umor in vocea ei, dar si putina rusine. Nu puteam suporta ca nu-i vedeam chipul in acest moment, nu am putut rezista si am cautat-o in mintea baiatului din fata. Inca era rosie si buzele ei incercau sa retina…un zambet. Deci nu era speriata, ceea ce Bella ascundea era rusinea pe care i-a acuzat-o faptul ca se simtea magulita. Ce voi face cu fata asta? Trebuia sa-i las mai clar faptul ca era in pericol cu mine, sa stie cu ce anume se juca. Dar voi astepta pana sambata, astazi conversatia va fi doar in jurul ei.
Ne-am asezat la masa noastra, unul in fata celuilalt. Insa erau multi ochi curiosi care ne priveau cu uimire, dar i-am ignorat. Mi-am auzit fratii asezandu-se la masa. Toti ma observau cu o curiozitate disimulata, singura care o facea cu putin ura era Rosalie. M-am bucurat cand am vazut in mintea lui Jasper ca a acceptat, in plus, era bucuros pentru mine, vazand cum ma simteam.
-Care este bijuteria ta preferata?- am intrebat-o, intorcandu-ma la noi. Intre timp prezenta celorlalti se stingea.
-Topazul- a raspuns repede. Si in acel moment s-a inrosit. Nu exista mod ca o intrebare sa fie rezolvata cu un raspuns. Ce a facut-o sa se inroseasca? Si-a amintit ceva?
-Ce?- am intrebat-o curios
-Ce?- a repetat prefacandu-se, ca si cum nu s-a intamplat nimic.
-La ce te gandesti?- am intrebat-o zambind, sa minta nu era punctul ei forte, am vazut cum sangele ei lovea furios obrajii, caldura lor ma incalzeau de pe partea cealalta a mesei. Si mirosul lor s-au intensificat.
-Nimic, intr-adevar…intrebarea urmatoare- mi-a spus privindu-ma cu capul coborat.
Ei bine, nu mi-a lasat alta alternativa, am privit-o intens in ochi, incercand sa o ametesc, ieri a functionat…
-Bella, te rog…minti fatal- ea si-a intors repede privirea spre mancarea ei, ascuzandu-si privirea. Privirea mea nu si-a facut efectul.
-Nu- a zis.
-Spune-mi – am zis, putin suparat pentru ca nu vrea sa-mi spuna. Ea a cedat.
-Este culoarea ochilor tai astazi- a raspuns fara sa-si ridice privirea, jucandu-se cu niste suvite din parul ei- Presupun ca voi spune onixul peste 2 saptamani.
M-am simtit instantaneu magulit, am simtit ca ochii mei ma usturau, ca si cum ar vrea sa planga, imi doream s-o imbratisez cu toata inima mea, dar m-am controlat. Trebuia sa invat s-o fac. In acest moment mi-ar fi placut sa-i intorc complimentul, sa-i vorbesc de cum ochii ei ciocolatii care ma faceau sa ma simt ca si cum inima mea ar batea din nou. Dar m-am controlat, din teama a daca as lasa sa-mi scape toate acele cvinte n-as mai fi in stare sa ma opresc. Am schimbat subiectul.
-Care sunt florile tale favorite? – am intrebat-o.
1) Confesiuni (prima parte) February 4, 2011
Intoarcerea spre casa a fost linistita, parfumul Bellei in masina ma chinuia si ma consola in parti egale. Mi-am amintit momentul de la usa de gimnastica, am fost lovit de un impuls neasteptat, mi-a placut sa-I ating chipul. Am încercat să alunga remuşcare pentru că nu voiam sa murdaresc amintirea.Bella era asa calda, asa suava…
Dar cea mai buna dintre toate, a fost reactia ei. Ea nu a fugit de mana mea inghetata, nu a aratat nici cel mai mic dezgust cand i-am atins fata, din contra arata implinita, atat de emotionata ca mine. Am analizat aceasta noua informatie, banuind ce semnifica, si in ciuda faptului ca eram asa fericit, am ajuns la concluzia ca era gresit, gresit pentru ca nu ma ajuta sa ma pastrez la distanta de ea, gresit pentru ca, acea persoana pe care ea o dorea facea lucrurile asa de dificile.
Intre timp ce silueta casei mele aparea printre copaci, vocile care locuiau acolo imi tipau dinauntru, scotandu-ma din visarea mea. Mi-am amintit ce ma astepta si am suspinat resemnat.
Am scanat mintiile pe rand ca sa stiu ce urma sa infrunt, si ca sa verific starea masinii mele favorite.. Uff. Era salvata.
Am vazut ca nu m-au asteptat ca sa discutam, am putut vedea in mintiile tuturor putina preocupare, putina pentru mine, putina pentru situatie, doua din ele era resemnarea pantry ca nu puteau face nimic in privinta acestui lucru. Rose is Jasper nu ma vor face fericit.
Am intrat pe usa direct in salon, unde se gaseau cei 4 frati ai mei, Rose si Jasper erau singurii care aveau ceva sa-mi spuna, Carlisle, Esme si Alice erau total de partea mea, erau fericiti pentru mine. Emmett, exact, arata compasiune atat pentru supararea lui Rose cat si pentru mine, dupa el, o nebunie totala.
Carlisle si Esme au venit langa noi.
Tensiunea era mare, aceasta situatie parea la fel ca cea de acum cateva saptamani, numai ca acum toata lumea era sigura ca facandu-I rau Bellei nu vom rezolva problema.
Am inceput sa vorbesc eu, am crezut ca asa este correct.
-Ei Bine, stiti cu totii ca Bella a aflat ce suntem, nu voi nega ca am fost imprudent, dar, daca a serveste de ceva, eu nu i-am spus, a aflat ea singura. Secretul nostru este in siguranta cu ea, ea ne-a demonstrate discretia ei cand m-am pus in fata masinii si acum, merita mai multa incredere daca este posibil.Imi pare rau pentru consecintele pe care aceasta situatie o poate avea , dar… – m-am indoit, era dificil sa spun in fata tuuror, cu voce tare, dar am crezut ca este necesar- dar Bella acum este viata mea, nu exista nicio diferenta intre relatiile voastre si a noastra din punct de vedere sentimental. Va rog sa respectati alegerea mea si sa o acceptati pe Bella- am privit-o pe Rose- Din cauza vreunui motiv care imi scapa, Bella m-a ales pe mine, mi-a demonstrat curajul ei si toleranta ei, si m-a lasat sa-I vad sentimentele fata de mine. Eu… eu inca nu stiu ce trebuie sa fac, nici nu stiu daca o pot face…- durerea pe care mi-o cauza indoielile mele m-au obligat sa ma opresc.
Gandurile lui Rose erau o grămadă de insulte, gelozie şi neîncredere.
– Esti foarte egoist Edward, ne pui pe toti in pericol, asta este impotriva tuturor regulilor- a spus – este doar o umana vulgara. – S-a gandit, am privit-o cu furie si cu un avertisment in privirea mea. Ea nu-si dorea sa-I dezvalui adevaratele sentimente cu voce tare.
– Si-a dat singura seama? – a intrebat Emmett mirat.
– Ei bine, este o fata desteapta– am spus fara sa-mi pot controla mandria din vocea mea- a gresit de cateva ori- mi-am amintit ce mi-a spus despre paianjen,dar mi-am retinut zambetul, nu era momentul potrivit – poate i-am dat prea multe piste, insistand ca sunt periculos. – Nu am vrut sa-I numesc pe Quiluetes, Bella s-ar dezgusta daca ar stii ca l-am bagat pe prietenul ei intr-o incurcatura.
– Trebuie sa va amintesc din nou regulile- a intervenit Jasper- Nu noi alegem persoana pe care s-o iubim, e de inteles- a privit-o pe Alice, stiam ca au vorbit despre mine- ce inseamna aceasta umana pentru tine. Si chiar ma bucur pentru tine. Dar eu am trait in trecut consecintele pentru ca am trecut limitele speciei noastre. Ai incalcat o regula foarte importanta, putem avea probleme si sa ajunga la urechile Vulturilor.
– Eu nu vad aceasta posibilitate- a intervenit Alice- Viziunile mele nu ajung prea departe, stii ca sunt alte decizii care trebuiesc luate ca sa ajungem mai departe Edward. Acum totul este in aer– M-am intors sa ma vad in padure cu Bella, prin mintea lui Alice. Acele 2 optiuni ca intotdeauna. Am clatinat din cap
– Eu…as intelege daca am pleca, nu este dorinta mea, dar daca te gandesti ca daca am ramane este prea riscant pentru familie…as vrea sa fie un mod de a-mi asuma eu toate responsabilitatiile in fata Vulturilor.
– Nu vom pleca nicaieri Edward- a spus Esme cu dragoste in ochii ei.
– Pentru Vulturi nu exista diferenta, complicii platesc la fel ca vinovatii- a intervenit din nou Jasper. Alice l-a privit putin exasperata.
Mintea lui Rose ma insulta incontinuu.- tampit iresponsabil, idiotule, umana aia nu merita toate astea…- un zgomot a iesit din nou din gatul meu, ea si-a ridicat ochii plini de reprosuri pentru mine, Emmett a luat-o in brate, punandu-se intre noi.
Carlisle a inceput sa vorbeasca.
– Intr-adevar probabilitatea ca Vulturii sa afle, este foarte mica, sunt preocupati de scandaluri mai mari. In plus, chiar daca asa ar fi, singura care ar fii in pericol ar fi chiar Bella.
Carlisle avea dreptate, eu nu incetam sa o expun pe Bella in fata pericolului. Ei bine, m-am consolat, si eu credeam ca acest pericol era foarte mic…
-Edward, noi suntem de accord – a spus punand un brat pe umarul lui Esme, incluzand-o- Ne bucuram de alegerea ta din toata inima, o respectam si suntem incantati sa o consideram pe Bella membra a familiei noastre. Consecintele- l-a privit pe Jasper- daca vor fi, vor fi considerate cand va fii momentul. In orice fel, stiu din propiile experiente, cel putin in trecut, Vulturii imparteau secretul existentei noastre cu cativa umani.
-Am auzit vorbindu-se despre asta- i-a raspuns Jasper- dar nu cred ca au supravietuit ca umani pentru mult timp. Sa o transformam ar fi o solutie foarte buna Edward, in plus Alice a vazut…
-NU! – Am tipat, suparat- Nu exista aceasta posibilitate.
-Copii, copii va rog- a spus Alice– într-adevăr nu exista nicio schimbare în mod substanţial in viaţa de familie, credeti-mă. Totul va fi bine. In orice caz, sambata noapte voi vedea totul mult mai clar.– Toti o priveau ciudat, in afara de mine care am privit-o cu exasperare.
– ¿Ce se intampla sambata? – a intrebat Emmett, cu curiozitate. Am privit-o cu resentiment pe Alice.
– Voi iesii cu Bella…- am inceput sa zic.
– ¿Ai o intalnire, adolescentule? – a ras Emmett, gluma lui a rupt putin tensiunea din acel moment, asa ca nu am tinut cont ca radea de mine. Alice a continuat.
– Edward se pare ca va lua decizia in acel moment, vad tot acele 2 alegeri ca si saptamana trecuta..odata luata decizia voi putea vedea cu mai multa claritate viitorul.
Am suspinat, fara sa-mi vina sa cred ca intr-adevar ii voi putea face rau Bellei.
– Am incredere in tine Edward, posibilitatile de a-I face rau sunt foarte mici- mi-a zambit, dandu-mi curaj.– Ceea ce fac eu văd clar este că, mâine vom merge la vânătoare- a spus dintr-o data zambind.
– Este mai bine asa- am fost de accord cu ea.
Esme a luat-o inainte, in ciuda tuturor celor intamplate, ea era fericita, pentru ea totul era bine, dragostea mea era corespunsa si asta era cel mai important pentru ea, in ciuda tuturor riscurilor, Bella ma acceptase exact asa cum eram, era asa de fericita, se gandea la Bella cu multa admiratie si isi dorea s-o cunoasca.
M-am contagiat putin de fericirea ei dintr-o data, Bella ma acceptase asa cum eram, am suspirat emotionat si preocupat in acelasi timp. Amandoua in acelasi timp.
– Multumesc– i-am soptit lui Esme, punandu-mi mana peste a ei, cand a pus-o pe a sa peste umarul meu. Mi-a zambit din nou.
Carlisle a ajuns la concluzia conversatiei.
– Ei bine – a spus directionandu-se lui Rosalie si Jasper –suntem de accord atunci , Bella, daca asa iti doresti– m-a privit atunci -va fi binevenita in familie si se va bucura de protectia noastra.
Toata lumea a fost de accord, Rose suparata, Alice fericita, convinsa ca mai este putin pana isi va incepe prietenia cu Bella. Jasper cu determinare, asta m-a surprins, dintr-o data el era de partea mea. Am vazut in mintea lui Emmett ca va face tot ce este posibil ca s-o indulceasca putin pe Rose. Esme is Carlisle erau fericiti.
– Multumesc, Carlisle. Multumesc tuturor. – le-am multumit din inima, inca nu eram sigur ca va fi cel mai bine pentru Bella sa faca parte din familie, dar faptul ca au fost de accord sa o primeasca in familie m-au facut foarte fericit.
Putine ore mai tarziu am alunecat pe fereastra Bellei, ascunzadu-ma intre umbrele pe care le cunosteam asa bine, ca sa o observ cu atentie, ca sa observ tot ce subconstientul ei voia sa-mi arate.
Dar in noaptea asta era diferita, ea era foarte nelinistita si se misca mereu, si eu am inteles imediat de ce. Electicitatea care s-a nascut in aceasta dupa-amiaza in clasa de biologie a invaluit camera ca o ceata, inchisi intr-un balon. M-am vazut tarat pana langa patul ei, si m-am oprit la cativa centimetri, ingrozit ca am ajuns acolo fara sa-mi dau seama, dar fara a fi in stare sa ma intorc.
Magnetul isi facea efectul, de data asta multiplicat de o mie de ori. Ii putea simtii caldura corpului, puteam vedea ca si cum ar avea culoare.
-Edward- a soptit
I-am privit buzele fix, hipnotizat, pareau asa suave, asa dulci, am pus mana, voiam doar sa le ating , sa le simt textura…am ridicat putin mana, ducandu-ma spre chipul ei.
I-a scapat un gemet din visele ei.
Am scapat din transa, speriat ca am ajuns asa departe, m-am intors in intuneric, luptand contra atractiei uriase care voia sa ma duca langa ea. Am rupt cuarda invizibila si m-am refugiat in leagan.
Gandurile mele ma innebuneau, imi simteam pielea plina de electicitate, respiram cu dificultate din cauza efortului, nu-mi aminteam nimic, pana in acel moment, m-ar fi costat atat de mult ca si cum mi-as fi luat aerul.
In mintea mea se lupta dorinta de a o atinge contra remuscarii ca aproape am facut-o, si daca cautam, la fel, puteam gasii monstrul, dezmormantat pentru excitare, mormaind dar resemnat foarte in fund fata de celelalte, ei bine, asta era aproape bine, nu?
Cum am ajuns asa departe? Ce s-ar fi intamplat daca as fi atins-o?
Am luat aer, focul din gatul meu si veninul care imi inunda gura, mi-a dat ideii despre care ar fi raspunsul. Niciodata nu va trebuii sa o ating lasandu-ma dus de un impuls. Niciodata nu ar fi trebuit sa-mi pierd controlul. Fara sa faci greseli, mi-am amintit.
Bella s-a trezit un moment, confuza, eu m-am adancit mai mult in umbra tinandu-mi respiratia, total nemiscat, dupa cateva secunde s-a intors si a continuat sa doarma nelinistita.
M-am asezat in leagan. Trebuia sa ma controlez mai bine, sa fiu constient in fiecare moment de miscarile mele, dar voi ajunge sa innebunesc sa tot lupt impotriva dorintelor mele. Ei bine, mi-am dorit sa o omor si nu am facut-o, sa controlez celelalte ar trebuii sa fie mai usor decat aia, nu?
Nu. A omora-o nu a fost coerent cu ce eram eu , cu lupta mea interioara dar nu eram un monstru. Si mai tarziu, sa ma mentin in acea decizie a fost cel mai usor, daca o iubeam n-o omoram era parte din acea dragoste. In schimb sa-I sarut buzele, sa-I ating chipul…era ceva provocat de dragoste, era ceva ce eram aproape convins, daca ea isi dorea, mi-am amintit conversatia ei cu Jessica, cum a raspuns cu deceptie la intrebarile ei daca eu am sarutat-o, ca ea nu era “dintre ãiã”. Aş fi in stare s-o sarut fara sa-I fac rau?
Imaginile cu dorinta mea imi dansa prin minte, buzele ei dulci, pielea ei suava, mirosul ei irezistibil, pielea ei deschisa, parul ei inchis, zambetul ei tiern…totul se misca in capul meu, ametindu-ma, m-am imaginat sarutand-o, imbratisand-o cu grija, savurandu-I rasuflarea, îngropandu-mi chipul in scobitura gâtului ei perfect…suficient! M-am apropiat de fereastra, trebuia sa ies de acolo imediat, m-am intors pentru un moment ca s-o privesc din nou, indoindu-ma un moment, ma durea atat d mult sa ma despart de ea, ei bine, mai lipseau 4 ore, si voi fi in fata usii ei cu masina mea.
va place? Ca sa stiu daca voi continua sa traduc.
Mi sol de media noche
Sunt aici din nou! Cu un nou fic :D. “Mi sol de media noche” sau soarele de la miezul noptii. Il traduc (evident) , acea persoana care a avut atata imaginatie este MABEL. Are o imaginatie uimitoare si ii multumesc din tot sufletul ca m-a lasat sa-i traduc ficul.
Voi veti realiza cat de minunata este povestea. Si inca o data MULTUMESC MABEL.
inainte sa pun primul capitol, voi vreti sa-l traduc? adica…eu vreau sa fie citit si comentat ca sa stiu ce voi face in continuare.
~~: estoy aqui de nuevo! Con un nuevo fic ”Mi sol de media noche” .Lo traduzco (obiamente), esa persona que tuvo tanta imaginación es MABEL.Tiene una imaginación alucinante y le agradezco de todo corazón ca me haya dejado traducirle el fic.
vOs dareis cuenta lo maravilloso que es este cuento.Y otra vez,GRACIAS MABEL.
elenaeremia 